Iluzii
Mă uitam cu nesaț la petalele infoiate ale unor flori de sezon, ce se unduiau voluptos in briza după-amiezelor mele. Mi-am imaginat ca ar avea niste rădăcini pe măsură, adânci si ramificate, ce ar încleșta cu putere pământurile, si aproape le-as fi zărit trupurile vânjoase ieșind puțin afara când ar bătea ploaia. Prinsă in pasiunea mea, am început sa zgârm ca o nebună. Si am găsit niște rădăcini firave, învățând in același timp ca florile nu erau perene. M-am întristat, ca as fi vrut sa le am mereu aproape...