Things of Life

Locul asta chiar merita o scriere. As zice iconic  când mă gândesc la anii copilăriei. Podul de fier peste râul ce strabate orașul. Zile obișnuite in care treceam cu mama, si plăcile metalice zdrăncăneau sub pași grăbiți si umeziți de ploi. Parca predomină amintirile cu stări mai sumbre, ca mergeam cu ea la școală... ceva activități plictisitoare, poate chiar niște exercitii la matematica. Dar era si un punct luminos, ca eu de abia așteptam sa ajung la celălalt capăt al podului. Acolo stăteau niște tiganci cu semințe de dovleac, iar deasupra masei gălbui si mișcătoare zăream niște pătrățele colorate, ca femeile mai vindeau așa, mai pe furiș, si niște guma straina. Erau de mai multe feluri, si cu timpul invatasem eu ca cele cu hârtie mai lucioasa aveau si surprize. Doar după felul ăla mai uitam, ca vroiam sa adaug hârtiuțele haioase la nenumăratele mele colecții...Mama îmi lua tot timpul... 5 lei, 3 lei, sa fi fost...? Acum privesc retrospectiv la podul asta rece si dur, și-l vad cu...

Copilul asta trece prin faza când vrea sa se desfete cu tot felul de preparate culinare, si mai ales carne. Si asta cu toate ca a crescut intr-o casa in care in mod normal nu se găsește carne. Si-a pus pe tot ecranul computerului un pui fript, mâncarea lui de vis. Si pentru ca nu îl forțez cu nimic, si vrând să-i împlinesc si visul, i-am cumpărat un pui la rotisor.  Sa vadă si el cum e sa mănânci un animal daca tot vrea, ca nu știe, e învățat cu bucățelele alea drăgălașe de pui (zic ei) de la restaurant, care sunt mai degrabă bucăți fabricate din ceva carne si mai știu eu ce mai bagă, or daca nu cumva si carne sintetica, de laborator. De unde atâta piept si mușchi de la niște păsări relativ mici, si pentru atâta puhoi de lume...?  Si i-am dat întâi ciotoiasul, ca eu când mâncam pui era partea preferată, si i-am explicat cum sa mănânce in jurul osului. La fel cu aripa. Si sa mănânce si pielița, ca tot pui e... In final, mi-a spus ca puiul la rotisor e mai gustos decât ce se gă...

Mă întrebam uneori... ce vise, ce cânturi, se vor alinia lângă mine ca un rând de plopi pe drum...? Ca si cum zămislirile noptilor albe au drept la viața ca orice fapt concret ce nu se pune la îndoiala.  Si au, au tot dreptul, ca un copil din flori ce va trăi, chiar si cu durerile lui, chiar si cu fărâme aruncate de la mese. Si într-o zi, pe drumuri, am văzut plopi răsfirați,  si a trebuit să-i recunosc in rânduri amestecate, sa ma opresc să-i ating...

I am not a doctor. I was never interested to be an MD. However, it does not mean I was not interested in health. I was... early in my youth even. So interested that along the years I gathered information in regard to the subject, and added it within my sphere like bricks, one on top of others, so after considerable time I found myself in quite a structure. Then, I could confidently label myself as my own personal doctor.  So, I am a doctor after all... It is basically a relationship that I have with my own body and mind. I am doing a detail work right now, tending to an eczema that became annoying, and see some encouraging results so far...

I find freedom in certain laws. So called moral laws. I don't read, memorize, recite any, but feel them instead. I believe this was before I learned they are mainly associated with religion. They may appear more like laws in this context. But I rather see them as valuable "features" of love, relationships, community, healthy life... They are somewhat part of me, woven within the fabric of my own self, almost an instinct. So I do not feel pressured to abide by any, nor need to refer to them at each of my steps. I feel free. Moving with grace, no strings attached. Of course, moral issues get complicated sometimes, but I figure solutions are deeply internal. I don't even feel religious... whatever it is that may appear religious it's a way of being...

Shrubs with purple and yellow flowers, along their buzzing bees, went 24 times around the earth. Then, Shakuntala found the ring, and he remembered. Love was never too far. The ring was hidden in a fish that was moving quickly through their feet. One day, in bright sun, three emeralds like three green eyes sparkled through the rainbow scales of his belly, and she saw it there...