Posts

Măgăgaia-- din nou vară

Cum de am uitat-o pe-asta...?                                                                               🐀 Ideea venise de la generația premergătoare. La un moment dat, mamele noastre au început sa ne povestească cum se distrau ele in vacanțele de vara...  Da...? Mă-gă-gaie...?  Am preluat-o cât ai bate din palme, nimica toată... Am umplut un ciorap vechi si cenușiu cu iarba sau mai știu eu ce de umplut, l-am legat cu o ață de culoare neutra pe care am lăsat-o considerabil de lungă, si am așteptat lăsarea serii pe la o banca in fata unei case. Obiectul cu pricina trebuia sa fie plasat peste strada. Apoi, făcându-ne ca ploua, așteptam sa treacă oameni-- ne gândeam noi care ar fi fost mai potriviți să le tragem drăcia prin fata, si sa ne distram teribil (speram cu ardoare) de la o sp...

Naștere

Image
Am revizitat câmpurile copilăriei, cu fâșii de albastru, galben, rotocoale verzi, flori, si tot felul de zburătoare. Freamătau toate ca într-un tablou de Van Gogh. Mi-am amintit ca el, Visul, s-a născut aici (si sigur într-o vara), încă de atunci când nu știam cum se face viata...  Poate gândeam ca deja lucrez la ea, ori doar vibram la descoperirile ei tandre, in devenire...  Dar așa, din vibrație in vibrație, Visul s-a zămislit, dar a rămas in lumea lui de eter. Îl simt uneori ca o mica zburătoare ce-mi zumzăie pe la urechi, si parca mă stropește cu particule fine de saliva ancestrală...

Poteci

Potecile puțin umblate se acoperă de frunze si flori pana când nu le mai vezi. Dar eu tot mai calc pe ele, ca sa nu se piarda chiar toate urmele...

Subconștient

Image
I-am răspuns chemarii ca o zâna desprinsa de dincolo, si venită printre pământeni. Era o ploaie de mai, verde si roz. Nu știi ce te așteaptă, nu știi, mi-a spus in șoapte. Era timpul, era timpul, o simțeam in străfundurile ființei... 

Wound

Something was always missing. That lack of closeness, empathy, touch of each other's soul... Which seems odd for persons living in such proximity. A wound was there, without my awareness at the time. Maybe because the wound was like a hollow space that I was trying to fill up with different things. Can a hollow area hurt...? It does. It even sings sometimes in a strange way. Then the wound appears familiar and hard to leave. A bizarre attachment to pain... As I was growing up, I was learning about wounds too. They reverberate in time and eventually explain things... Things of life...

Desert combing

Image
At one point, I've invited in black and yellow--    kind of the opposites of the spectrum.    Because life is made of them, nevertheless... 

Păreri-- starea unui peisaj

Image
  Mergeam într-o zi prin deșert-- O bucata fără fir de viața, o constelație de crăpături...  Gândurile se sparg, visele se rup.  Crăpăturile s-au reflectat in cerul meu.  Ceva nu se leagă, piese gata sa cada...  E doar o părere, îmi spun... deși...