Things of Life

As vrea sa mai vorbesc cu tine, Sa stăm la nesfârșitele taclale, Oricât mi-ar fi de bine-- de-ai ști-- Lipsa de tine e chiar mare.  Dar tu ai devenit pământ, Si mi-ai lasat un aer doar, Ce iese-n sus si aburind Ca supa cu arome, seara...

Probabil ca este un fel de tendința generală ca la început de an sa te gândești mai mult la viață-- ce este, cu ce se mănâncă, să-ți faci un bilanț... Ce este anul...? Nici nu contează... sunt oricum într-un mare timp care mă umple câte puțin ca un lichid vâscos ce-și invadează lent spațiul dat.  Si trăiesc de parca nu ar fi moarte, deși aud de ea la tot pasul, ca a venit la unii...  Nicidecum la mine... ce treaba am eu cu moartea...?, îmi zic in sine, ca un impuls primar... Eu am alte treburi-- cumpărături (un scop enervant, ce nu-i scap), nepotolita mâncare, drumuri, proiecte... de construit un castel de nisip, ce sa mai...   Prinsă așa in toate, nu-mi convine câteodată ca mai trebuie sa întrerup alergătura si sa mă cufund in mica moarte (amintindu-mi fugar de Ghilgamesh), ca apoi sa ma trezesc cu noaptea-n cap ca o pasare prea matinală dornică de ciripit si zbor... Zbor si eu prin viața asta... Pentru un timp... Dar ce-i drept, nu pot sa mă plâng ca nu am niște ulcioar...

I live with the expectation and inner desire that things  I come to love and shape my life in a certain way, would remain the same, no matter how long would be the amount of time between each visitation.  But they change. Perhaps a little bit at the time, sometimes unperceivable. And not necessarily for the better.  A sort of entropy develops as time goes by.  I sense it, and a subdued despair builds up.  Then, a silent scream.  But I learn to live with them as parts of life itself.  Things that don't change, or those forming a glowy patina that it's rather an upgrade, are rare, but I am focused and ready to welcome them anytime, as one that looks for a light in darkness.  Unchanging-ness becomes a purpose...

Mă trece-un gând de noapte, Straniu... Mă cheama din abis-- Cu șorțuri negre-ncinsa, Ie-ncrețată și broboada, Pornit-am in munți călare In țara de la răsărit... N-aș ști pe care urme Or de cine-alaturi, De dor doar aprinsă Printre brazi tot mân...