Things of Life

Life has a sort of magic that I feel and see. I cling to it as I move along...  I see dark as well. But the tiny speck of magic-- I don't let go of it as long as I can...

See, I am not a sailor-- I wish I was, in the midst of seas; I am not a snow dweller Either, nor one of sands. But I swing on trees And sleep on leaves, And made myself a tree house To reach the Sun...

As vrea sa mai vorbesc cu tine, Sa stăm la nesfârșitele taclale, Oricât mi-ar fi de bine-- de-ai ști-- Lipsa de tine e chiar mare.  Dar tu ai devenit pământ, Si mi-ai lasat un aer doar, Ce iese-n sus si aburind-- O supa cu arome, seara...

Probabil ca este un fel de tendința generală ca la început de an sa te gândești mai mult la viață-- ce este, cu ce se mănâncă, să-ți faci un bilanț... Ce este anul...? Nici nu contează... sunt oricum într-un mare timp care mă umple câte puțin ca un lichid vâscos ce-și invadează lent spațiul dat.  Si trăiesc de parca nu ar fi moarte, deși aud de ea la tot pasul, ca a venit la unii...  Nicidecum la mine... ce treaba am eu cu moartea...?, îmi zic in sine, ca un impuls primar... Eu am alte treburi-- cumpărături (un scop enervant, ce nu-i scap), nepotolita mâncare, drumuri, proiecte... de construit un castel de nisip, ce sa mai...   Prinsă așa in toate, nu-mi convine câteodată ca mai trebuie sa întrerup alergătura si sa mă cufund in mica moarte (amintindu-mi fugar de Ghilgamesh), ca apoi sa ma trezesc cu noaptea-n cap ca o pasare prea matinală dornică de ciripit si zbor... Zbor si eu prin viața asta... Pentru un timp... Dar ce-i drept, nu pot sa mă plâng ca nu am niște ulcioar...

I live with the expectation and inner desire that things  I come to love and shape my life in a certain way, would remain the same, no matter how long would be the amount of time between each visitation.  But they change. Perhaps a little bit at the time, sometimes unperceivable. And not necessarily for the better.  A sort of entropy develops as time goes by.  I sense it, and a subdued despair builds up.  Then, a silent scream.  But I learn to live with them as parts of life itself.  Things that don't change, or those forming a glowy patina that it's rather an upgrade, are rare, but I am focused and ready to welcome them anytime, as one that looks for a light in darkness.  Unchanging-ness becomes a purpose...

Mă trece-un gând de noapte, Straniu... Mă cheama din abis-- Cu șorțuri negre-ncinsa, Ie-ncrețată și broboada, Pornit-am in munți călare In țara de la răsărit... N-aș ști pe care urme Or de cine-alaturi, De dor doar aprinsă Printre brazi tot mân...

Here and there, at human gatherings, I may meet various health practitioners and have casual conversations about health. But guess what...? They are not interested in health, neither healing... And so many dainties to eat and get fat...