"Prea ești pasare de noapte..." îmi zicea mama cam dojenitor, intr-un timp când copilaria începuse sa se prelingă pe nesimțite în adolescenta, și vara de vara, odată ce se lasa seara, intram în frenezia unor activități necunoscute în timpul zilei. Auzisem din poveștile părinților ce crescuseră în aceleași locuri ca în serile de vara se făcea focul și se sta la vorba și glume, care mai de care... Și noi, copiii de pe strada aceea-- una obișnuita într-un sat murdarit de exploatarea de petrol, deseori mai secetos, și în general fără frumusetea idilica de la poalele unui munte--puneam la cale să-i întrecem pe părinți în peripeții, și cred ca reușeam. Și frumusețea era fără indoiala în ceea ce simteam, în atmosfera, și acea strada ordinara devenea una de neânlocuit. Cand venea seara ne pregăteam de foc. Prin semne, vorbe, un fluierat, se știa ca planul rămâne și ne strângeam. Lemne găseam, poate și putina motorina, mai prin august m...
