Things of Life

     I was born in a place that for a while seemed all there was. It gave me a lot, it raised me, filled me, and what it was planted  in it became part of me.       Years passed and I was aware of the borders of the place I was born in, and wondered what was beyond. And yes, at times, I felt that the place of my birth was no longer enough.       It was not long till I travelled far from the place of my beginnings, beyond its borders, and lived somewhere there. The truth is, however, that I never left the place of my birth. Although it is like a place of perpetual return, just to leave it behind once more.       In fact, now I have two places to dwell in. No return or leaving, just movement... Not an aimless drift. Rather like the repetitive journey of a sea creature who purposely travels the oceans to always go to fixed locations.

     M-am trezit singura în aceasta casa și nu aud decât greierii verii de afara. Ignor zgomotul degetelor pe taste. În întuneric, pereții ei singuri nu mă sperie, și sunt neașteptat de calzi și prietenosi. Am văzut și luna cum a ieșit la fel de singura, și plina...      In camera mica mi-am aprins o lumânare aromata. Prin părțile astea de lume, lumânările au conotații sinistre: muribunzi, înmormântări, ritualuri religioase. Eu aprind lumânări pentru viață, nu moarte, căci lumânarea e ea ca o suflare de viață. Îmi place cum lumina ei dansează pe tavan. Și parca aș privi așa la nesfârșit, pana adorm... The Sound of Silence  capătă un sens anume.     În jur, celelalte încăperi stau fără puls, holbându-se tăcute, mult prea tăcute, la întuneric. Dar t ăcerea asta ma exalta. Ca exaltarea unei întâlniri în noapte. De fapt este vorba de întâlnirea cu mine. Dar dacă este o întâlnire, nu mai este singurătate...