Despre singurătate

    M-am trezit singura în aceasta casa și nu aud decât greierii verii de afara. Ignor zgomotul degetelor pe taste. În întuneric, pereții ei singuri nu mă sperie, și sunt neașteptat de calzi și prietenosi. Am văzut și luna cum a ieșit la fel de singura, și plina...

    In camera mica mi-am aprins o lumânare aromata. Prin părțile astea de lume, lumânările au conotații sinistre: muribunzi, înmormântări, ritualuri religioase. Eu aprind lumânări pentru viață, nu moarte, căci lumânarea e ea ca o suflare de viață. Îmi place cum lumina ei dansează pe tavan. Și parca aș privi așa la nesfârșit, pana adorm...The Sound of Silence capătă un sens anume.

    În jur, celelalte încăperi stau fără puls, holbându-se tăcute, mult prea tăcute, la întuneric. Dar tăcerea asta ma exalta. Ca exaltarea unei întâlniri în noapte. De fapt este vorba de întâlnirea cu mine. Dar dacă este o întâlnire, nu mai este singurătate...

Comments

  1. Așa , o locuința și un loc trebuie îmblânzite. După o perioada lunga de lipsa. Doar ca abia ce te-ai liniștit ca trebuie sa te întorci .

    ReplyDelete
  2. Asa e cu îmblânzirea locului. Plec din nou ca sa revin din nou. Conditia mea, se pare...

    ReplyDelete

Post a Comment

Popular posts from this blog

Neclintire

Freedom

Dark and Light