Rotații

    Se spune ca amintirile iti rămân în minte de pe la vreo 5 ani. Poate 4, n-o fi așa exact... Așa ca îmi amintesc acea dimineață când mă pregăteam sa plec la grădiniță cu o gentuță roșie. Dar nu mai știu de ce eram cumva cu fundu-n sus, sau ce corăbii mi se inecasera în ziua aceea; sau poate ca era simplul fapt ca nu aveam chef sa plec din zona mea de confort într-o gloata de copii ce în cea mai mare parte nu-mi erau aproape. 

    Și iar nu știu ce proiect avea bunicul prin curte cu un nene fotograf de am început sa plâng în hohote când m-a țintuit pe undeva în dreptul viei sa mă tragă în poza. Și așa a rămas o poza (pe vremea aceea nu ceva la ordinea zilei): eu plângând langa vie, în timp ce-mi strângeam la piept roșeața de geanta. Si momentul dus a fost...

    De atunci parca am făcut un salt de 180 de grade: cu alte plânsete, râsete, căderi, urcări, extazuri, agonii, palme, mângâieri, nunti, înmormântări, nașteri...de toate...

    Si mă trezesc acum în cealaltă parte a lumii, unde vegetația e rara, iar pământul arde, și la o școală mică văd de plânsetele copiilor:

    "Ce s-a mai intamplat astăzi?"

    "Ce ti-ai mai julit"

    "Cum sa leaga literele astea în scrisul de mana?"

    Si tot așa...

    (Credeam ca nu o sa mă mai întorc vreodată la chestiuni de scris de mana... bucle, codite...)


Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

Neclintire

     Sunt zile și zile. Manunchiuri de zile. Zile când vreau sa mă tot duc pe drumuri, mări, neștiute, nesfarsite, si zile când vreau sa stau, sa patrulez pe aceeași poteca de mii de ori, sa mă umplu de un spațiu care să-mi devină din ce in ce mai familiar, din ce in ce mai acasă. Un nomad si un sedentar.        Dar acum vreau sa stau. Zile in șir. Sa stau aici, sa fac pași mici doar, nepresati de orele plecărilor, sa ating aceeași materie in fiecare zi. Sa mă desfăt in rutina. Sa descopăr si sa sug energia care e într-un singur loc. Pana la fund. Si locul acesta sa se îmbibe cu energia mea ca un burete din care începe sa curgă. Sa mă împrietenesc chiar si cu ceea ce-mi e ostil: caldura amiezii, țepii cactușilor, scorpionii, aerul prea uscat, toate musculițele care au apărut dintr-o data la caldarusa unde adun resturile de mâncare...      Nu ma mai chemati pe nu stiu unde...
Read more

Freedom

     I did not know that Carl Jung said about life that begins at 40. Good to know because I was tempted to believe that it was more of a personal experience. When I entered my 40s, I felt something remarkable about this age, something that signaled newness. A more open stage, where things that had been in a sort of haze, became clear. Clarity brought immense freedom like I did not experience before. Freedom from anything that would keep me stuck in an idea that was not totally internalized, understood, or honestly dealt with. Freedom is an outset.      Why people talk about getting old at 40? It is a new life that begins here, maybe a new form of childhood. When you are rediscovering everything without the typical child-like clumsiness, hesitation, or ambiguity. It is a stage where known feelings are elevated through a form of consciousness that gives a sense of freedom. It feels like a new self, and yet the same soul; rejuvenating like a new set of clothe...
Read more

Dark and Light

     Who would have thought...? In a day when nothing seemed out of the ordinary... To slip through a hole like Alice in Wonderland... But for me it was no Wonderland, but a dark world where people suffer, cannot do normal activities, they are in pain and cry for help, where disease and death are looming. I mean... I vicariously knew how hard it was for sick people to deal with life, but I got more than ever to feel it myself, to have it... to know it first hand...      A simple accident while showering, overzealously polishing my heel. A sharp pain on the side, then loss of ability to move. Excruciating pain, and crawling like a creature of the earth. A few hours like that, then hardly moving. A muscle strain. Rest, ice, oils helped. Better everyday, then coming back home through the same hole... Running like a deer again.      Happy as if life it's not simply granted, but it's a miracle...
Read more