Despre fericire



    E o stare de armonie care face ca toată ființa sa existe in felul cel mai normal si autentic, când simți ca totul e la locul lui, si nicio parte nu trage de cealaltă sa se manifeste optim. Toate legate undeva inauntrul ființei, dar in acelasi timp libere ca petalele unei flori care chiar daca se ating si se acoperă una cu cealalta sunt de sine stătătoare si totuși parte dintr-un tot.

    Ar fi tentant să cred ca fericirea mea nu depinde de alții. Ca e doar a mea, produsul meu. Ca am control total. Dar cu toate ca si eu contribui la fericirea mea, eu nu sunt singura in fericire. Totuși, mi-o las legată de putini, putini de tot. Probabil ca singurătate totală in fericire nu exista, ca ar însemna lipsa totala de iubire. Si fără nicio forma de iubire omul e bolnav, nu poate sa fie fericit. Exista mai multe forme de iubire, ceva se va găsi mereu...

    

Comments

  1. E superba interpretarea ta cu mainile si cu lumina. Imi aminteste de jocul efemeridelor pe care il priveam in fiecare seara la lumina becului, din gradina Biserici Domnesti. Si mai am impresia ca ai suprins atat de bine Sufletul jucaus, care este joc de lumini. Si atingerea celuilalt Suflet. Apropierea.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Las timpul, si ideile se aseaza in timp, nici eu nu stiu de unde... Dar e adevarat, totul este despre lumea interioara...

      Delete

Post a Comment

Popular posts from this blog

Neclintire

Freedom

Dark and Light