Întâmplare de Anul Nou

    Eu si D. eram adolescente. Fete frumoase. Cred ca printr-a zecea. Vacanța de iarna avea magicul ei si noi astepatam întotdeauna sa se întâmple ceva senzațional. Craciunul trecuse una-doua si mai rămăsese Anul Nou. Ce sa facem noi sa trăim intens momentul ăla...? Si ni s-a părut ca invitația la o petrecere din partea unor băieți din cercul nostru de admiratori, picase la țanc. 

    In seara cu pricina am început dichiseala, ca deh... urma sa dansez. Mi-am spălat parul, l-am uscat, l-am aranjat, m-am îmbrăcat ca de Revelion si am plecat la D. sa o zoresc. Așa ferchezuite, am luat si niște  farfurii cu cozonaci, negrese, salata boeuf... si duse am fost in noapte.

    Dar pe cât am fost de exaltate la început, pe atât ne-am mai dezumflat pe parcurs. Băieții nu erau chiar favoriții noștri si am început sa ne plictisim. Nu mai știu ce frecuș a apărut mine si D., ca la scurt timp după ce intrasem in noul an-- cu ciocnit de pahare, urari si pupături prietenești, -- ne-am hotărât sa punem capăt serii si sa plecam. 

    Dar eu chiar mă simțeam cam ciudat si ajunsa acasă am căzut grămadă lângă ușa. Tata a crezut ca mă îmbătasem si era gata să-mi pregătească ceva pe măsură, dar pana la urma au chemat doctorul. Sinuzita. Cred ca in exaltarea mea nu-mi mai pasase de iesitul in gerul iernii cu capul proaspăt îmbăiat, fie el acoperit cu un sal; si aia a fost... am tras-o vreo luna, cu migrene si injecții cu tot... Ca sa vezi cu ce năbădăi începusem anul cel nou...