Batrânii

    Intr-o măsură, îmi place sa mă întâlnesc cu bătrâni. Chiar muribunzi (ei o știu si eu o știu). Intr-un fel, bătrânii sunt o legătură invizibilă cu cei ce au plecat deja si cumva, in adacul meu, sper ca întâlnindu-ma cu ei sa mă conectez si cu cei duși. Probabil îmi caut părinții, bunicii...

    Ii privesc, ii observ... pe bătrâni. Ei sunt cei care mi-au văzut primii mei pași si merita toată atenția mea. Ei știu povesti si spun o vorba de duh. Uneori, ei sunt cel mai mult un cant al durerilor de peste viața. Chiar lucizi, sunt cumva mai detașați, si deja depărtați puțin de viața. Se bucura sa mă vada, dar privirea le fuge, si la un moment dat vor sa se retragă. Si eu vreau... 

    Asta pentru ca sunt in alta lume, sunt tânără, trăiesc tot si mă interesează ce-i aici, dar si ce-i acolo, in lumea lor. Acum, eu zic ca o sa ajung altfel acolo, cumva încă tânără. Si mai întâlnesc si bătrâni tineri și-mi place. Maine o sa pornesc într-o călătorie de găsire a unui bătrân important cu care am pierdut legatura. Tot aveam gândul acesta si acum cred ca a crăpat ceasul...