Prin autobuz...

Imaginea, pe cât de familiară, pe atât de... neașteptată. Un tinerel absorbit in lectura unei cărțulii cu file îngălbenite, de proza densă, si nu preocupat cu vreun telefon. Cartea imi amintea de cele pe care le mai găseam la anticari pe treptele Universității. Parca o imagine din alt deceniu. Eu zic ca este, este speranța, ca in viitor sa mai fie oameni care vor gândi si singuri...

Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

Neclintire

     Sunt zile și zile. Manunchiuri de zile. Zile când vreau sa mă tot duc pe drumuri, mări, neștiute, nesfarsite, si zile când vreau sa stau, sa patrulez pe aceeași poteca de mii de ori, sa mă umplu de un spațiu care să-mi devină din ce in ce mai familiar, din ce in ce mai acasă. Un nomad si un sedentar.        Dar acum vreau sa stau. Zile in șir. Sa stau aici, sa fac pași mici doar, nepresati de orele plecărilor, sa ating aceeași materie in fiecare zi. Sa mă desfăt in rutina. Sa descopăr si sa sug energia care e într-un singur loc. Pana la fund. Si locul acesta sa se îmbibe cu energia mea ca un burete din care începe sa curgă. Sa mă împrietenesc chiar si cu ceea ce-mi e ostil: caldura amiezii, țepii cactușilor, scorpionii, aerul prea uscat, toate musculițele care au apărut dintr-o data la caldarusa unde adun resturile de mâncare...      Nu ma mai chemati pe nu stiu unde...
Read more

Freedom

     I did not know that Carl Jung said about life that begins at 40. Good to know because I was tempted to believe that it was more of a personal experience. When I entered my 40s, I felt something remarkable about this age, something that signaled newness. A more open stage, where things that had been in a sort of haze, became clear. Clarity brought immense freedom like I did not experience before. Freedom from anything that would keep me stuck in an idea that was not totally internalized, understood, or honestly dealt with. Freedom is an outset.      Why people talk about getting old at 40? It is a new life that begins here, maybe a new form of childhood. When you are rediscovering everything without the typical child-like clumsiness, hesitation, or ambiguity. It is a stage where known feelings are elevated through a form of consciousness that gives a sense of freedom. It feels like a new self, and yet the same soul; rejuvenating like a new set of clothe...
Read more

Faith

Why do I believe in God? Because life I know seems meaningless without it. My choice, in a way... I am not satisfied with the way life goes. I want to reach beyond it, and God is the only way through which I see myself going farther. I do not want, neither need, exhaustive evidence about God's existence. That would no longer be faith . Even the Bible defines faith as a belief in things unseen, --or to extrapolate-- understood. There you go then... belief in unbelievable. I got used with a form of mystery to the point of liking it. To the point of becoming a state of being. Living on a glimpse... To swing on some airy spider lines. Elusive, they are actually tremendously resilient...
Read more