Să scriu despre dragoste...
In căutarile mele, am gasit ca dragostea este o forma imperfecta, imprevizibilă, un wabi-sabi. Incepem cu niste idealuri, dar produsul final arată altfel, si te surprinde poate. Ca o lucrare de arta pe care o începi cu o anumită vizualizare, dar ceea ce vezi in final păstrează doar liniile mari ale începutului. Sau un vis care, atunci când l-ai adus din nebuloasă in realitatea tangibila, e altfel, poate de nerecunoscut. Dar când lași puțin spațiu si te uiți, s-ar putea să-ți placa așa cum e, ca poate sa vina la fix cu condiția umană. Un loc in care ezitările, stângăciile, "greșelile," au dintr-o data un farmec neobișnuit. Si atunci nu mai poți vedea altfel. Si cred ca dragostea se transforma, se mișcă aidoma unei vietăți, si e destul de maleabilă. Îmi vine îmi minte roata olarului: cum se mai schimba forma in vârtejul ăla, pana când se decide odată ce rămâne. De fapt, dragostea e un proces. Mai iei, mai pui, lucrezi la ea tot timpul, cum spun uni...