November notes

    Mi-a plăcut de la început November Rain. Anii de glorie ai cântărețului, Axl (l-am văzut in imagini recente si nu l-am mai recunoscut). Pe atunci eram prea tânără si prea neliniștită, cu o atracție ciudată pentru iubiri ce nu mă împlineau, se loveau de mine, in loc să-și facă cuib, si pentru alte tristeti si anxietăți. Le-au spălat pe toate ploile de noiembrie....

    Poate ca noiembrie e un fel de prag: intre un rumegat al amintirilor de peste an, sau de peste timp, si  planuri pentru anul nou, pentru lunile ce vor sa vina. Nu decembrie, ca in decembrie prea ești luat cu vizite, plăcinte, cadouri, clopoței... Încă liniște in noiembrie, si trăirile parca ținute într-o matca a circumspecției. O luna in care tristețea devine frumoasă, tăcută, ca ploaia măruntă de la geam, ca frunzele adunate in straturi pe marginea bordurii, când galbenul se pătează treptat si devine pământ. Când pana si iubirile neamplinite devin frumoase ca poeziile uitate in plicuri vechi, din sertare cu feronerie prețioasa ce se deschid greu. Sentimentele au gust dulceag, reținut... nu sari, si le digeri încet...