Colibri

Munți albaștri... pierduți in cer,

Semnalizează o distanță mare

Ce n-o pot face la pas,

Ca degetele mele de la picioare

S-au umplut de sângele florilor de bougainvillea, 

Și păsări mici cu cioc lung vin sa sugă mereu. 


Aș fi zis ca mă doare...


Comments

Post a Comment

Popular posts from this blog

Faith

Why do I believe in God? Because life I know seems meaningless without it. My choice, in a way... I am not satisfied with the way life goes. I want to reach beyond it, and God is the only way through which I see myself going farther. I do not want, neither need, exhaustive evidence about God's existence. That would no longer be faith . Even the Bible defines faith as a belief in things unseen, --or to extrapolate-- understood. There you go then... belief in unbelievable. I got used with a form of mystery to the point of liking it. To the point of becoming a state of being. Living on a glimpse... To swing on some airy spider lines. Elusive, they are actually tremendously resilient...
Read more

Neclintire

     Sunt zile și zile. Manunchiuri de zile. Zile când vreau sa mă tot duc pe drumuri, mări, neștiute, nesfarsite, si zile când vreau sa stau, sa patrulez pe aceeași poteca de mii de ori, sa mă umplu de un spațiu care să-mi devină din ce in ce mai familiar, din ce in ce mai acasă. Un nomad si un sedentar.        Dar acum vreau sa stau. Zile in șir. Sa stau aici, sa fac pași mici doar, nepresati de orele plecărilor, sa ating aceeași materie in fiecare zi. Sa mă desfăt in rutina. Sa descopăr si sa sug energia care e într-un singur loc. Pana la fund. Si locul acesta sa se îmbibe cu energia mea ca un burete din care începe sa curgă. Sa mă împrietenesc chiar si cu ceea ce-mi e ostil: caldura amiezii, țepii cactușilor, scorpionii, aerul prea uscat, toate musculițele care au apărut dintr-o data la caldarusa unde adun resturile de mâncare...      Nu ma mai chemati pe nu stiu unde...
Read more