Perdele
La un moment dat, am știut ca ceva in structura delicată a perdelelor, vălurilor, pânzelor subțiri, mai mult sau mai puțin transparente, îmi vorbește într-un fel anume si mă atrage. Ceva in mișcarea lor molatica in adierile de vânt, ca niște umbre.
Mama spăla perdelele in fiecare an prin preajma Paștelui, si aerul de primăvară se mișca apoi prin poala lor afânată cu gratia unei balerine. Mă uitam la dansul asta si încercam sa înțeleg viața ce mi se deschidea in față ca o carte cu file sinuase, miscatoare...
Viata nu e simpla si nici clara, si o vedem prin perdele, văluri... mai mult sau mai puțin transparente. Câteodată, mă mai si îmbrac in văluri, in vânt fuginde, ca o mireasa pe un țărm singuratic, etern in așteptarea unui vapor fără nume...
Este superb desenul. Depinde cu ce gânduri îl privești, depinde ce vezi cu ochii sufletului de partea cealaltă a perdelei
ReplyDeleteMultumesc, un desen vechi gasit prin podul casei, de cand eram elev... Ii vad stangaciile, dar ador ideea. Da, perdeaua e ca si propriul filtru, vedem lucrurile intr-un anume fel, si chiar si ceva ce nu exista.
DeletePerdeaua e un simbol puternic, cum ar zice cineva drag mie, " o cenzura transcendent."
ReplyDeleteAi surprins frumos momentul atât în imagine cât și în cuvinte.
Parcul din Vâlcea, de pe terasa...
Delete