Destin 2

Obisnuiam sa ma lupt cu destinul, sa forțez note, ca un erou mitologic ce ar fi lăsat in urma o poveste arhetipala. Credeam ca intensitatea unei dorințe or zvâcnirea pasionala, sunt in sine chestiuni de destin, forte de care trebuie sa te lași condus în pofida oricărui obstacol.

Si se întâmpla ca lucrurile sa iasă chiar așa, oarecum forțate, obosite după a lupta grea. Privite dintr-un anumit unghi si de la o anume distanță, păreau lipsite de acea frumusețe a naturaleții, a lucrurilor picate din cer, întâmplate fără sa miști un deget, sa te surprindă...

Acum nu mă mai lupt cu morile de vânt, ori ca porcul cu dovlecii, deși am eu acolo un spirit de tenacitate unde găsesc ca e cazul. Dar îmi place sa observ mersul destinului, ce se leagă si ce se dezleagă, si accept lucrurile astea ca fiind cele mai de dorit, si chiar cele mai frumoase...

Comments

Popular posts from this blog

Freedom 1

Sugar

Poetic death