Things of Life

     Îmi amintesc vag cum toamna ne strângeam câțiva vecini și plecam în pădure după ghinda. Nu știu exact ce făceau oamenii cu ghinda, dar cred ca era ceva de ronțăit pentru porci. Pentru mine, copil, nu conta decât farmecul mersului prin pădure, al vocilor ce se înălțau mai sus de copaci și se repetau în ecouri, al aburului răcoros ce mă ademenea sa mă afund tot mai mult. O căprioară trecea într-un vârtej, pasari țâșneau din desișuri, tresaream, și apoi liniște... Doar pașii noștri ce vrafuiau frunzele și deveneau sunetul vieții...      Odata, am văzut o salamandra pe coaja unui copac. Pielea ei cu galben și negru nu putea sa nu-mi sara în ochi. Ca o piesa de colaj lipita de o suprafata aspra... Nu era ceva sa sperie, ci mai degrabă o apariție misterioasa, căci am auzit apoi poveștile adulților despre salamandre, nu putin legate de superstiție și mit. Exaltata de întâlnire, am atins-o ușor pe spate, căci nu puteam rezista conectării cu așa materie unica. ...

     Where I'am at, people are talking in brands. No mention about any monthly or yearly income, but when brand names are brought into conversations, a local folk would normally have an idea about an existing budget. There is no need to throw in numbers because chosen brands carry a lot of info about where people are financially. People seem wired to the word "sale" as they are always interested in acquiring stuff of the best quality and functionality at the best possible price. Especially around holidays...      But no matter how shallow it may be to constantly build wardrobes or other collections to fill up houses with, it is better than building ways to make wars and kill...

     I imagine God with his mighty hands in a pile of clay. He voluptuously kneaded on it and a human body took shape. He breathed out and the form became a living body.      The last model was a dancer from Cirque du Soleil. I was in awe not because he was naked-- he was supposed to--but because his body was a true example of beauty. Besides proportions, it featured a perfect balance of muscle and fat. Whichever his diet was, it worked great with the type of activity. (It was a good thing he did not show a hanging belly-- it would have banished away my inspiration... ) Such sight got me close to the act of creation. He told me he loved what he was doing and asked for my drawing...      I see beauty, love and health as interconnected. I can only imagine the silent movement of cells when the body goes through development or healing. Love, proper substances, make those cells move freely. A sort of re-creation. The result is beauty.   ...

Iarna vine cu globuri în brad; Sunt ca amintirile răscolite și scoase la iveală.  Unele sunt încremenite în globul lor de sticla; Le văd, dar nu mai mișcă.  Altele, odată ieșite din cutia lor prind viață și mă ating; Le miros și le rumeg...

Why do I travel for miles and miles Through winter forests  And curtains of snow...? Why do I stop in remote villages And frantically enter shops With old toys in frosty windows...? Why do I chase deer That leap over my head And banish away my evening slumber...? Childhood is nowhere to be found... What I can find at least, Is a new layer of self; Although... thrust in there like a vein  May be the spirit of a child...

     Ce s-a gândit ea odată...? Sa-mi faca o căciula cu cornițe. Avea o dexteritate măiastra la tricotat. Făcea  rochii de lux, costume, bonete, tot ce-ai fi vrut... De data asta a ieșit o căciula albă cu doua cornite care stăteau țuguiate în sus. Avea o margine roșie care se făcea șnur și se lega sub barbie; ca sa nu fiu deocheata, cum se zicea...      Mă uitam cu suspiciune așa cum mă vedeam în oglinda, dar ea mi-a zis ca e foarte șic și ca nu trebuie sa fiu ca toți copiii. Dar pe strada și în curtea școlii copiii mă arătau cu degetul și râdeau dezaprobator, așa ca am început sa urăsc acea căciulița și sa o evit. Cum sa mă duc la școală cu cornite... ce, eram un fel de animăluț...?     De ce nu...? imi zic acum, ajungând la vorba ei... Era șic de nu se putea,  dar ia-o de unde nu-i...

     De la școală veneam încet pe langa garduri, posta, farmacie, apoi se făcea un trotuar îngust și eram în micul centru sătesc. Cateva clădiri acolo în jurul unei intersecții în T. Chiar la colț era una mai de vaza cu etaj, poate pe vremuri conacul unui boier cu funcții, la baza fiind acum librăria, cu intrare chiar în punctul ascuțit. Bunica mă tinea de mana și intram mereu acolo.      Ca si la cinematograf, troncaneam pe un parchet vechi și simteam mirosul de lemn dat cu ceva ce-l innegrea. Parca la nimeni nu-i pasa de structura naturala a materialului pusă în valoare printr-un lac special. Librăria era un fel magazin general unde se găseau felurite lucruri de uz casnic pe langa cele pentru scoala: și săpunuri, și vreo unealta mai mică sau mai mare, și vreo păpușa, ori câte o haina. Mirosul încăperii venit din tot ce se aduna acolo mă fascina și e greu să-l descriu, dar dacă mi-ar atinge din nou narile l-aș recunoaște cu siguranță și m-ar trimite rapid ...