Bucata de Sapun ca Masura a Timpului

    Revenind dupa un timp in casa in care am crescut, am simtit nevoia sa revizitez fiecare loc al ei si sa-mi trec mainile prin lucruri vechi, demult neatinse. Asa am ajuns si in pod. Acolo am dat de fotografii vechi si scrieri uitate, carti din alta generatie, si lucruri care nu si-au mai gasit locul in casa dupa ultima varuiala. Praful acoperea cutiile in care se gaseau ca o patura latoasa; de atata paienjenis pe alocuri se formasera ciucuri lungi ce mi se lipeau de maini si haine.

    Am miscat usor o tigla ca sa am mai multa lumina. Astfel am putut sa am vedere catre gradina. De acolo vedeam totul de departe, si ma vedeam chiar copil fiind. Atunci perspectiva era alta— eram jos, langa pamant, tavalindu-ma in trifoiul verde de langa pruni. Acum, acolo sus, vedeam toata gradina dintr-o privire, dar trifoiul nu ma mai atingea… 

    Am zarit pe niste barne mai multe cuburi negricioase, si ele acoperite de stratul gros de praf. Am recunoscut bucatile de sapun de casa. Imi aduc aminte de acele zile cand in curte se facea  sapunul de casa. Femei batrane din sat, pastratoare de traditii si obiceiuri, se fataiau in jurul unui tuci mare in care se fierbea de zor. Ma uitam lung la fiertura aceea galbuie cu clabuci si mie imi parea ca este o crema de zahar ars in care m-as fi infipt degraba, dar cred ca mirosul neademenitor era singurul indiciu ca ceea ce se fierbea nu era de mancare.

    Am ales o bucata de sapun pe care am spalat-o bine si am scos la iveala culoarea alb-galbuie a suprafetei cu pori adanci. Si am pus-o in valiza ca sa o iau cu mine peste ocean. Ma gandeam cat o sa am de spalat la hainele copiilor, cu atatea pete pe ele. Frec putin pata cu sapun si apoi le arunc in masina de spalat; deh, asa sunt eu, nu ma las cu totul pe masina…(Totusi, multumesc Doamne ca am masina de spalat, si tare ma bucur si de uscator!) 

    Mi se parea ca sapunurile obisnuite se consuma prea repede, si imi imaginam ca bucata aia de sapun va tine un timp bun. Oricum, sapunul de casa e o raritate acum, si cu atat mai mult de pretuit. Mai ales ca traditia de a-l si face nu mi s-a transmis. Si nici nu stiu cand a fost facut sapunul acesta, oare ce faceam, pe unde eram eu atunci? Sapunul asta are o istorie la care m-as gandi ca sa inving monotonul unei munci manuale pe care n-as putea sa o evit cu nici un chip.

*  *  *

    Ma uit la bucata asta de sapun si vad ca s-a micsorat considerabil. Au trecut vreo doi ani de cand am inceput sa tot frec cu ea, si cubul de la inceput s-a transformat intr-o forma neregulata, cu concavitati accentuate. Imi place cum aluneca pe haine, si cred ca spala bine. Tot frecand petele astea realizez cat au crescut copiii. Petele se schimba: cand erau ei mici ele se concentrau in general in zona pieptului unei haine, si reflectau amintirea unei mancari suculente, apoi dupa vreo doi-trei ani au devenit mai razlete si imi dau seama mai greu de provenienta lor, ceva poate si din afara casei, cine mai stie…

    Cred ca sapunul asta o sa ma mai tina vreun an, dar in curand voi avea nevoie de o alta bucata. Podul ma asteapta. Dupa numarul de bucati pe care il stiu eu acolo nu cred ca trebuie sa ma ingrijorez ca intr-o zi nu o sa mai am sapun de casa…Stiu eu cat o sa ma tot plimb pe pamantul asta…?