Relicva 1

        Continui cu dansul acesta dintre poveste și realitate...

                                                                                             *   *   *

        In prima vara pandemica, cu planuri date peste cap, m-am trezit ca vrând-nevrând petrec mai mult timp pe acasa, și așa am început sa recitesc scrieri vechi, pe foi îngălbenite. În felul asta am dat de o scriere din adolescenta, și recitind-o după-- sa zic și vreo 25 de ani-- am simțit ca mă chircesc pe canapea de emoție, o anumita stânjeneală, și bufnit în râs pe alocuri...

        Stiu ca eram in clasa a saptea, desi scrierea datează cu vreo doi ani mai tarziu, fiind o transcriere reeditata. Stresul cu examenul admiterii la liceu ce urma sa vina după un an--cred ca incepuse--și vroiam sa mai iau o pauza de la comentariile standardizate de critica literara pe care trebuia sa le asimilez constant. Simteam nevoia sa scriu liber despre trăirile lăuntrice. Cam despre ce-mi pasa cu adevarat, de fapt. Ca mai toate adolescentele mult prea romantice visam la primul sărut, și cum o sa fie. Și am scris asa cum credeam eu atunci ca aș fi vrut sa fie. Sunt greșeli și inconsistente. Dar îl las așa, crud. Faza cu inconstientii e memorabila. Mama a citit atunci și și mi-a spus ca nu ar merge acolo, dar eu m-am încăpățânat și am sperat ca printr-o intindere mareata a creativiatii, va merge, și nu am schimbat. Colega mea de banca, care a citit și ea micul meu eseu, mă tachina în orele apasatoare, spunandu-mi in soapta: "Eram inconștienți...", " Eram inconștienți..."



        Eseul a fost povestea,  dar dupa niste ani, intr-o zi pe malul marii,  a venit și realitatea. Niște detalii ale visului au sărit surprinzător din poveste în realitate. Totuși, realitatea a fost  o întâmplare distorsionata a poveștii, sau poate ca povestea s-a prefigurat ca o imagine distorsionată  a realitatii ce urma sa vina. Nu știu...

Comments

  1. AnonymousNovember 11, 2021 at 8:54 AM

    Nu pot sa nu imi imaginez cum ar fi fost lumea daca in loc de eseurile alea fara suflet profesorii ar fi dat note la astfel de scrieri. P.s. evaluarea in functie de trairea autentica. D.M.

    ReplyDelete
    Replies
    1. cara forestieriNovember 12, 2021 at 4:44 PM

      Viata este searbada fara incursiunile sufletesti. Cat traim ne tot evaluam trairile, cred...

      Delete

Post a Comment

Popular posts from this blog

Neclintire

     Sunt zile și zile. Manunchiuri de zile. Zile când vreau sa mă tot duc pe drumuri, mări, neștiute, nesfarsite, si zile când vreau sa stau, sa patrulez pe aceeași poteca de mii de ori, sa mă umplu de un spațiu care să-mi devină din ce in ce mai familiar, din ce in ce mai acasă. Un nomad si un sedentar.        Dar acum vreau sa stau. Zile in șir. Sa stau aici, sa fac pași mici doar, nepresati de orele plecărilor, sa ating aceeași materie in fiecare zi. Sa mă desfăt in rutina. Sa descopăr si sa sug energia care e într-un singur loc. Pana la fund. Si locul acesta sa se îmbibe cu energia mea ca un burete din care începe sa curgă. Sa mă împrietenesc chiar si cu ceea ce-mi e ostil: caldura amiezii, țepii cactușilor, scorpionii, aerul prea uscat, toate musculițele care au apărut dintr-o data la caldarusa unde adun resturile de mâncare...      Nu ma mai chemati pe nu stiu unde...
Read more

Freedom

     I did not know that Carl Jung said about life that begins at 40. Good to know because I was tempted to believe that it was more of a personal experience. When I entered my 40s, I felt something remarkable about this age, something that signaled newness. A more open stage, where things that had been in a sort of haze, became clear. Clarity brought immense freedom like I did not experience before. Freedom from anything that would keep me stuck in an idea that was not totally internalized, understood, or honestly dealt with. Freedom is an outset.      Why people talk about getting old at 40? It is a new life that begins here, maybe a new form of childhood. When you are rediscovering everything without the typical child-like clumsiness, hesitation, or ambiguity. It is a stage where known feelings are elevated through a form of consciousness that gives a sense of freedom. It feels like a new self, and yet the same soul; rejuvenating like a new set of clothe...
Read more

Dark and Light

     Who would have thought...? In a day when nothing seemed out of the ordinary... To slip through a hole like Alice in Wonderland... But for me it was no Wonderland, but a dark world where people suffer, cannot do normal activities, they are in pain and cry for help, where disease and death are looming. I mean... I vicariously knew how hard it was for sick people to deal with life, but I got more than ever to feel it myself, to have it... to know it first hand...      A simple accident while showering, overzealously polishing my heel. A sharp pain on the side, then loss of ability to move. Excruciating pain, and crawling like a creature of the earth. A few hours like that, then hardly moving. A muscle strain. Rest, ice, oils helped. Better everyday, then coming back home through the same hole... Running like a deer again.      Happy as if life it's not simply granted, but it's a miracle...
Read more