Iarna
De ce mi-ar plăcea zilele de iarna...?
Frigul imi intra-n oase, si copacii sunt dezbrăcați de haina ce-o iubesc;
Peisajul e cam gri, și dacă zăresc ceva colorat e man-made.
Dar sumbrul asta pe mine mă-ndeamnă sa mă-ntind departe,
Undeva unde regăsesc tot ce nu mai am,
Si ma-ncalzesc la o lumina intima,
In care simtirea face holograme.
Si parca de fapt n-am pierdut niciodată nimic,
Pentru ca-ntotdeauna mă regăsesc pe mine...
Si vara nu e departe, căci atunci îmi iau zborul către un nou eu...
Ce fac cei care nu cunosc aceast ciclu al anotimpurilor? Și ce nostalgii au oamenii între un sezon arid și unul ploios?
ReplyDeletePoate ceva asemanator. Si ploile te trag la meditatie, si exista si acea poezie a desertului. Caci sufletul omului ramâne sufletul omului.
DeleteAdevărat
Delete