Amintire din copilărie--povestea fluturelui
Ce-mi mai placeau serile de vara! Atunci când canicula amiezii trecea, și către seara oamenii incepeau sa mișune prin curți, sa vadă ce se mai întâmplă cu florile și cu fructele din pomi. Așa și noi, copiii, ne găseam noi ce sa facem în curți, pe la unul sau altul... Sa fi fost eu prin clasa a doua, a treia...Aveam doua prietene la mine în curte și le-am văzut la un moment dat ca încep sa caute prin iarba și rondurile de sub un păr, sa se tot uite la niște pere căzute, în speranța ca doar-doar or găsi unele bune. Eu, cea brava și generoasa, știind ca le aveam ceva-ceva cu cățăratul prin copaci, am zis-- "stai mai, uite ce pere frumoase sunt în pom,"--și mi-am pus în minte sa ajung la una din crengile încărcate ce deodată mă ademeneau, căci nu era niciun adult pe acasă sa ne dea vreo mana de ajutor. Erau pere de toamna, dar unora le plăceau și așa mai tari. Langa păr era o banca de lemn pe care bunicul o prinse...