Întâlnirile dintre ape
Între ape poposesc clipe
Lânga colindători ai pământului,
Alții decat cei langa care dorm.
Ne atingem în treacat,
Si cateodata ramân vibratii
Ce trepideaza in linistea noptii,
Si parca m-ar conecta la surse astrale...
Se aprind câteva luminițe--
Nu trebuie multe
Ca sa ne vedem mersul;
Si apele mai ies sa ne ude picioarele,
Apoi sa ne mature urmele,
Scoase ca pietrele,
Din adâncuri...
Îmi plac ideile astea concentrate, așezate ca intr-o forma de versuri. Si eu am ajuns la aceeași concluzie cu ceva timp in urma, ca nu e nevoie de cuvinte multe.
ReplyDeleteSunt niste scrieri impulsive. Ca niste schite. Simt pentru un stil ce penduleaza intre proza si poezie-- o proza poetica, sau o poezie ca o proza. Nu stiu exact. Ma intereseaza un anumit curs intr-o forma destul de deschisa...
Delete