La carnaval

    Lânga biserica era o clădire îngustă cu pridvor, fără nimic impozant, dar se știa ca acolo era căminul cultural. Chiar în centrul satului unde se adunau cam toate: și biserica cu cimitirul, și căminul cu festivități ca să-i mai distreze pe oameni din când în când, și un parc mic unde să-si mai tragă sufletul, și primaria cu treburile ei, și locul cu cei ai legii care ocazional mai certau câte un hot, și câte o cârciumă unde unii rămâneau uitați... Cum e viața cu toate la un loc, și bune și rele, aici de plâns, aici de ras... Toate culorile...

    Si eveniment mare! Carnaval în sat! Odată cu o zi tomnatica, în anticiparea colindelor iernii...Și îmi vin în minte imagini cu adevărat Chagall--iene. Nu mai știu, dar cred ca bunica a avut un rol aici, ea fiind cu ideile astea de a scoate lumea la viață. Așa ca nu puteam sa nu participam. 

    "Ia-ți strampii albi de prosop...!" Îmi rămăseseră cam mici, căci creșteam repede, și mai ales în lungime, dar mi-a zis să-mi pun o pereche de chiloți peste ca să-i tina... auzi... apoi o fusta care-o fi fost, și vestuța  șic... Cozi împletite și îndoite, cu fundițe albe... Ochelarii de Zorro cu sclipici, bineânteles, ca trebuia sa fim mascați...

    Și așa m-am perindat toată seara printr-o grămadă de oameni mai mari ce nu știu ce făceau. Cert este ca se distrau. Si-mi plăcea ca in seara aceea am fost lăsată în plata Domnului. Ca nu mai era timp de gândit la ce ar putea sa i se întâmple unei fetițe într-o aglomerație... In masa colorata, strampii și fundițele mele erau prea albe... Și-mi mai amintesc și de urechile lungi și pestrițe de la un costum tricotat al băiatului ce locuia vis-a-vis de cămin. Ca și mine, se vâra curios printre oameni și casca gura.Vedeam din când în când urechile lungi apărând pe undeva...

    Era începutul fraged al vieții și nu puteam decât sa iau ce mi se dădea. Era o forfota plăcută, luminițe și miros de cornulețe, abur în inserare, și picături de bură pe frunzele din tufe... Apoi a trecut...Viața a rămas un carnaval...

                                                                                  *   

    Am o masca de lup pentru un băiețel și una cu bufniță pentru o fetiță, și...aripi... O sa fugim în pădure și o sa aflam povesti de adormit...

Comments

  1. AnonymousOctober 9, 2023 at 9:36 AM

    Ce enervant e ca nu pot comenta cu contul meu. Dar tot eu sunt, venit din Anticamera.
    Ce comica era bunica ta.
    Citeam si ma gandeam, cat de rare o sa fie astfel de povesti scrise de oameni, in viitor.

    ReplyDelete
  2. cara forestieriOctober 9, 2023 at 7:32 PM

    Te stiu :)) Chiar mi-ar placea sa reapara aici poza ta cu galben.
    Da, mi-am mai amintit de ea in ultima vreme si am scris... Mi s-a spus uneori ca am personalitatea ei.
    Adica lumea o sa devina atat de robotizata, drogata (propriu si figurat) incat sa nu mai poata gasi calea catre lumea interioara?

    ReplyDelete

Post a Comment

Popular posts from this blog

Neclintire

     Sunt zile și zile. Manunchiuri de zile. Zile când vreau sa mă tot duc pe drumuri, mări, neștiute, nesfarsite, si zile când vreau sa stau, sa patrulez pe aceeași poteca de mii de ori, sa mă umplu de un spațiu care să-mi devină din ce in ce mai familiar, din ce in ce mai acasă. Un nomad si un sedentar.        Dar acum vreau sa stau. Zile in șir. Sa stau aici, sa fac pași mici doar, nepresati de orele plecărilor, sa ating aceeași materie in fiecare zi. Sa mă desfăt in rutina. Sa descopăr si sa sug energia care e într-un singur loc. Pana la fund. Si locul acesta sa se îmbibe cu energia mea ca un burete din care începe sa curgă. Sa mă împrietenesc chiar si cu ceea ce-mi e ostil: caldura amiezii, țepii cactușilor, scorpionii, aerul prea uscat, toate musculițele care au apărut dintr-o data la caldarusa unde adun resturile de mâncare...      Nu ma mai chemati pe nu stiu unde...
Read more

Freedom

     I did not know that Carl Jung said about life that begins at 40. Good to know because I was tempted to believe that it was more of a personal experience. When I entered my 40s, I felt something remarkable about this age, something that signaled newness. A more open stage, where things that had been in a sort of haze, became clear. Clarity brought immense freedom like I did not experience before. Freedom from anything that would keep me stuck in an idea that was not totally internalized, understood, or honestly dealt with. Freedom is an outset.      Why people talk about getting old at 40? It is a new life that begins here, maybe a new form of childhood. When you are rediscovering everything without the typical child-like clumsiness, hesitation, or ambiguity. It is a stage where known feelings are elevated through a form of consciousness that gives a sense of freedom. It feels like a new self, and yet the same soul; rejuvenating like a new set of clothe...
Read more

Dark and Light

     Who would have thought...? In a day when nothing seemed out of the ordinary... To slip through a hole like Alice in Wonderland... But for me it was no Wonderland, but a dark world where people suffer, cannot do normal activities, they are in pain and cry for help, where disease and death are looming. I mean... I vicariously knew how hard it was for sick people to deal with life, but I got more than ever to feel it myself, to have it... to know it first hand...      A simple accident while showering, overzealously polishing my heel. A sharp pain on the side, then loss of ability to move. Excruciating pain, and crawling like a creature of the earth. A few hours like that, then hardly moving. A muscle strain. Rest, ice, oils helped. Better everyday, then coming back home through the same hole... Running like a deer again.      Happy as if life it's not simply granted, but it's a miracle...
Read more