Vise de vreme caldă

    Am plecat in papuci pe drumul cu pietriș ce șerpuiește de-a lungul râului. Sălcii si răchită au năpădit marginile cărării încât ar părea un loc necunoscut. Dar o credință ca eram pe calea știută m-a făcut sa continui mersul. Si atunci amintirile s-au ridicat ca mirosul de praf ud când da ploaia...

    Am auzit niște fete tinere chicotind când se dezbrăcau la costumul de baie. Ce atâta râs când se uitau una la sânii alteia? Chiar daca erau cam de aceeași vârstă, acele forme in crestere arătau cât se poate de diferit: mai mari sau mai mici, mai sus sau mai jos, mai țuguiate sau mai rotunde. Ca fructele de dat in pârga in copacii verzi. Si apoi o hârjoneala ca in Dansul lui Matisse pe malul răului si peste apa mica.

    Nu se putea la râu fără mers la birice. In capul dealului de peste apa cineva construise o structura ca o troiță deasupra unui izvor. O țeavă de fier perforata ieșea din zid. Apa curgea pe țeavă si copiii astupau gura țevii cu mana pana când apa ieșea pe mica gaura, si atunci fiecare putea sa bea. Unul după altul. Ce era aceea unică folosința? Țeava era pentru toți. Si așa toate buzele se atingeau. 

    Am văzut cârdul de copii de prin alte locuri ce au ajuns si ei la birice încărcați cu manunchiuri de flori. S-au așezat ca după un plan premeditat in foișorul de lemn de lângă izvor si au întins florile marunte in grămăjoare mici pe suprafețele de lemn. Flori galbene, albe,  albăstrui, rozalii. Si apoi au ciorovait un timp la masa într-un spirit vesel. Întregul aranjament si murmurul păreau aproape ceva mistic si nu am înțeles semnificatia... Am prins doar ca era vara, vara in toi, si florile umpleau piepturile cu viața.

    Intr-un târziu, uite-ma la livada cu meri. După câteva ore de bălăceală, foamea era mare si merele alea verzi erau cele mai bune. Pana când se saturau, apoi copiii incepeau sa se bată cu ele. Apa le inghitea si ea... Le vedeam licărind in soarele aproape de apus, in burta ei transparenta si tremurândă...

    Am făcut cale întoarsă si noaptea a fost mai dulce ca oricând... Si parca mâncam si mere...