Hrana

Mănânc mâncarea asta verde si vie si sunt tot mai constienta de minunea de corp viu. Ca in ultima vreme face tot ce-mi place: se întinde cum vreau, nu-mi lasă nici pic de durere, si-mi creste parul pan' la brâu. 

Daca e viu, e flexibil, așa cred. Flexibil si la figurat, adica gusturile-i se schimba. Credea ca se simte bine cu dulciuri si prăjeli, dar acum nu-i mai plac, si vrea numai mâncarea asta viu colorată care nu mai așteaptă să-i fac eu nu știu ce, ci sare in farfurie mai așa cum e ea din pământ, si creste in timp ce o înfulec cu pofta... 

Mai dă-mi, hai...

Comments

  1. DavidMay 23, 2024 at 10:48 AM

    Stiai ca diferența chimica dintre clorofila si sânge e doar de un element? Structura e identică.

    ReplyDelete
    Replies
    1. cara forestieriMay 23, 2024 at 6:29 PM

      Cred ca am auzit despre asta in prezentarile despre hrana vie pe care le-am urmarit. Dar totusi nu o aveam asa clar in cap. Chiar iti da de gandit/meditat. E bine ca te am eu aici pe tine :))

      Delete
  2. DavidMay 24, 2024 at 2:30 PM

    Ma mai gândeam la diferența dintre hrana și mâncare. Ca sa îți dau gândit :))

    ReplyDelete
    Replies
    1. cara forestieriMay 24, 2024 at 5:40 PM

      O, da, la asta ma gandesc demult, si nu numai. Ca e o mare diferenta intre a lua nutrienti in corp, si a-ti umple stomacul cu orice ca sa-ti potolesti foamea, sau sa mananci bazat pe emotii or placeri. Diferenta asta cred ca s-a accentuat si in ultima vreme cand mancarea valabila devine din ce in ce mai problematica.

      Delete

Post a Comment

Popular posts from this blog

Neclintire

     Sunt zile și zile. Manunchiuri de zile. Zile când vreau sa mă tot duc pe drumuri, mări, neștiute, nesfarsite, si zile când vreau sa stau, sa patrulez pe aceeași poteca de mii de ori, sa mă umplu de un spațiu care să-mi devină din ce in ce mai familiar, din ce in ce mai acasă. Un nomad si un sedentar.        Dar acum vreau sa stau. Zile in șir. Sa stau aici, sa fac pași mici doar, nepresati de orele plecărilor, sa ating aceeași materie in fiecare zi. Sa mă desfăt in rutina. Sa descopăr si sa sug energia care e într-un singur loc. Pana la fund. Si locul acesta sa se îmbibe cu energia mea ca un burete din care începe sa curgă. Sa mă împrietenesc chiar si cu ceea ce-mi e ostil: caldura amiezii, țepii cactușilor, scorpionii, aerul prea uscat, toate musculițele care au apărut dintr-o data la caldarusa unde adun resturile de mâncare...      Nu ma mai chemati pe nu stiu unde...
Read more

Freedom

     I did not know that Carl Jung said about life that begins at 40. Good to know because I was tempted to believe that it was more of a personal experience. When I entered my 40s, I felt something remarkable about this age, something that signaled newness. A more open stage, where things that had been in a sort of haze, became clear. Clarity brought immense freedom like I did not experience before. Freedom from anything that would keep me stuck in an idea that was not totally internalized, understood, or honestly dealt with. Freedom is an outset.      Why people talk about getting old at 40? It is a new life that begins here, maybe a new form of childhood. When you are rediscovering everything without the typical child-like clumsiness, hesitation, or ambiguity. It is a stage where known feelings are elevated through a form of consciousness that gives a sense of freedom. It feels like a new self, and yet the same soul; rejuvenating like a new set of clothe...
Read more

Dark and Light

     Who would have thought...? In a day when nothing seemed out of the ordinary... To slip through a hole like Alice in Wonderland... But for me it was no Wonderland, but a dark world where people suffer, cannot do normal activities, they are in pain and cry for help, where disease and death are looming. I mean... I vicariously knew how hard it was for sick people to deal with life, but I got more than ever to feel it myself, to have it... to know it first hand...      A simple accident while showering, overzealously polishing my heel. A sharp pain on the side, then loss of ability to move. Excruciating pain, and crawling like a creature of the earth. A few hours like that, then hardly moving. A muscle strain. Rest, ice, oils helped. Better everyday, then coming back home through the same hole... Running like a deer again.      Happy as if life it's not simply granted, but it's a miracle...
Read more