Transformare

    Azi-dimineata m-am intins pe lespedea de ciment încălzită de soare ca o reptila ieșită din iarna. In ultima vreme m-am transformat, se pare, într-o ectoterma, ca de caldura nu mă pot plânge, oricât ar fi de multă. E o anumită libertate in caldura si natura o trăiește. Dispare frica, si toată viața iese din ascunzișuri. (Numai bine ca azi e cea mai lungă zi... sa mă umplu de mai multă...)

    Nu mă plâng nici de duritatea pietrei de sub mine care nu mă lasă sa mă afund niciun pic, ca sa simt cumva dulceata vreunei moliciuni. Dar e bine așa-- corpul meu se pliaza pe linia dreapta a plăcii de ciment încat par o neânsemnata movila deasupra, cu mici suișuri si coborâșuri. Așa am conștientizat că ador pământurile solide, si nu nisipurile mișcătoare...

Comments

  1. Îmi aduce aminte când eram copii mergeam la scăldat și ne puneam pe lespezile de ciment la soare. Erau tari, dar fierbinți. Ne lipeam parca cu tot corpul, cu o obrazul le îmbrățișăm, as fi vrut sa fiu și eu o piatra.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Iubim pietrele astea, chiar si tari. Iti dau o anumita stare, nici nu stiu cum sa descriu acum, dar una buna...

      Delete

Post a Comment

Popular posts from this blog

Neclintire

Freedom

Dark and Light