Pietre
Revin la placa de ciment incinsa a verandei fiindcă îmi place și mă inspira. Nu pot sa nu o alătur plăcii de ciment umezi a piscinei private unde doi se îmbăiază goi si pot sa facă dragoste nestingheriți. Pe tare. E ceva in tăria asta oricât de neconfortabil ar fi. E ceva in esența pietrei, nu in ceea ce se simte la început. Sentimentul de neclintire, nealterare, de nesfârșit, de nemurire. Ideea ca piatra rămâne o piatra si prin arșiță, si prin ploi. Senzația ca lipindu-te de ea poate te umpli de aceleași caracteristici. Căci omul se umple nu doar de lucrurile in sine ci si de semnificațiile lor...
Comments
Post a Comment