Dezvelire
Nu stiu cum, dar parca viata se dezvelește cu o anumită gratie acum, si ma lasa sa vad bine toate lucrurile, sa le iau la mana si sa le traiesc pe fiecare in parte.
Ca si cum as fi bâjbâit mai înainte sub o pătură lățoasa unde totul intra de-a valma...
Trăiesc pana si aerul asta mai răcoros al dimineților de toamna... cu o ușoară panica ce-i drept, ca mai e mult pana la vara... eu, reptila:))
Comments
Post a Comment