Figura masculina

    Ma uit in poze la barbatul asta înalt, suplu, in poziții degajate la schi, cu niște bluze de trening faine-- nu știu cum le găsea pe vremurile alea... acum cu siguranță ar fi de colecționat, ca stilul retro e in mare voga. Un bărbat bine, câteodată cu un zâmbet smecher si plin de sine, cu ochi verzi si par șaten... Tatăl meu... 

    Dar mama imi spunea ca l-am respins de când eram sugar. Împingeam mânuțele in pieptul lui proeminat ca sa păstrez distanța, si plângeam sa mă ia altcineva in brațe. Dar nici el nu prea era cu bebelușii; mai bine se ducea la un fotbal... Ca erau destui in jur sa îngrijească de un plod... Nu-mi plăcea pupatul lui prea umed si-mi ștergeam rapid obrazul; apoi, ca si adolescent, când am ieșit cu un băiat (ce parca aducea cu tatăl meu), nu mi-au plăcut săruturile lui de-a dreptul ude, si chiar i-am zis cumva...

    Pe măsură ce creșteam, oamenii rămâneau surprinși sa mă vadă, zicând ca eram leit tata.Varianta feminină a chipului sau. Numai ca tânărul chipeș din poze s-a transformat treptat într-un borțos cu fața buhaita, ca nici mama nu mai era atrasă. Excesele de mâncare si băutură, lipsa sporturilor odată o pasiune, și-au spus cuvântul. Nu mă puteam mândri cu tatăl meu...

    Si chiar daca erau asemănările fizice, pe atât eram de diferiți ca mod de a simți si trai. Cu timpul, animozitățile dintre noi deveniseră din ce in ce mai pronunțate--la cuțite, nu alta-- ca-i evitam prezenta cât puteam, deși uneori tânjeam după acea intimitate fiica-tata. Nici prietenii mei nu-l agreau, ca se temeau de duritatea lui, știind ca nu era de glumit cu el. Om rău nu era, si când avea el toane bune era de viața, si mă mai amăgeam, dar se schimba ca vremea. De fapt, intre noi era un zid peste care nu puteam trece, si relația era una deficitară.

    Pana într-o zi, când adolescent fiind, am zis sa fac ceva, sa înmoi pietrele, sa țintesc la zona aceea de emoții si sentimente ce ziceam eu ca trebuie sa se găsească si in cel mai dur om din lume. Si i-am scris o scrisoare, ce știam eu sa fac bine, si mi-am lăsat sufletul sa curgă spunând de o schimbare in relație, o comunicare, încredere, si tot ce simțeam eu ca lipsește. Dimineața aveam inima strânsă, știind ca o citise, insa el mi-a zis sa termin cu prostiile. La care eu, m-am curățat de praf si dusă am fost. Nu poți să-ți dai seva sfredelind pietrele ca sa câștigi dragostea... In unele momente i-am contemplat moartea, si ea a venit repede, ca el era deja prea bolnav...

    M-am simtit libera, dar golul era tot acolo. Golul de tata... 


Comments

  1. Wow... fără cuvinte. E cel mai autentic lucru citit in ultima perioada.

    David

    ReplyDelete
    Replies
    1. Si eu zic "wow" acum, ca vad clar lucrurile-- impactul unui parinte, de ce suntem ceea ce suntem, de ce ne place/nu ne place ceea ce ne place/nu ne place, de ce alegem/nu alegem ceva/cineva...

      Delete
    2. Figura paternă e foarte importantă. Chestia e ca fiecare copilarie cu provocările ei. Chiar și alea fericite.

      David

      Delete

Post a Comment

Popular posts from this blog

Neclintire

Freedom

Dark and Light