Intrus
A venit vulpea la struguri--
Am crezut...
(Suna ca-n poveste).
Dar era un coiot singuratic,
Zărit in treacăt
In via dichisita,
Cu dantele ruginii;
Nu a fugit,
Ci ma privea tacticos
De la anumita distanță...
Ne-am fixat un timp,
Si as fi vrut sa aud
Printre frunze
Urletul lui prelung,
De noapte cu luna...
Prea tăcut era acum,
Săgetând doar, cu ochii--
Sălbatic spirit m-a cuprins
Așa deodată...
Un timp si ceva
Imi va lua
Sa-mi imblânzesc
Propria fire,
S-o readuc acasa...
Am trăit și eu un astfel de moment unic. Este uimitor cum poți comunica cu un animal sălbatic din priviri, de la suflet la suflet.
ReplyDeleteDM
Cred ca intotdeauna am simtit o anumita exaltare cand am avut sansa sa vad un animal salbatic, nu la Zoo...
Delete