Frământări
De ce mă chinuie atât amurgul...?
De parcă aș auzi chemări
Din lumea aceea necuprinsă
Ce murmură, tacit, in zări...
E-ncremenirea aia-a serii
Cazând usor in intuneric,
Si face ca un vis sa para
Aici tangibil, deși vremelnic...
Dar e-o perdea de frunze multe
Ce stau aidoma unor ploi,
Țesut așa misterul vieții
Ca sa nu stiu ce va mai fi...
Superb!
ReplyDeleteMultumesc! Vine cateodata ceva, nu stiu cum...
DeleteCăile misterioase ale inspirației…
ReplyDeleteChiar asa...
Delete