Road


You drive. Me on the right front seat.

I get lost in the vast landscape around. I meander. Far away, for a while.

I come back and turn my head towards you.

You don't say a word. Your eyes fixed ahead.

I stretch my hand and caress your back. Then your neck. To banish slumber.

Your right ear next. Its lobe so soft... baby swaddle.

I touch your sternocleidomastoid with my thumb.

The muscle eventually hides under the collar of your shirt.

You are so real.

The sun sets and all of a sudden it rains.

It seems eternal... although a moment in space...

Comments

  1. sternocleidomastoid asta da cuvant de reținut.

    Zici ca e o pictura .

    ReplyDelete
    Replies
    1. Haha, se spune ca e muschiul preferat al studentilor la arte. Poate pentru ca se invata relativ usor. Dai de el la orice portret, ca incepe de dupa ureche si se termina la gaurica aia dintre clavicule. Mai vizibil la barbati, cam ca toti muschii dealtfel.

      Delete
    2. This comment has been removed by the author.

      Delete
    3. Acu îmi dau seama ca poemul asta se potrivește cu versurile de la melodia de pe Youtube.

      PS. Da un artist ca da Vinci era și un bun anatomist

      Delete
    4. Care din ele, mai exact? Dar cred ca pot sa ma uit sa ghicesc, ar fi ceva, da, ce am in cap acum.

      Da, ma uitam la Da Vinci.

      Delete
    5. Adevaru' e ca multe versuri imi vin chiar cand conduc, cu peisajul asta in fata. Trebuie sa ma opresc sa le scriu :))

      Delete

Post a Comment

Popular posts from this blog

Faith

Freedom