Să scriu despre dragoste...
In căutarile mele, am găsit ca dragostea este o forma imperfecta, imprevizibilă, un wabi-sabi. Incepem cu niste idealuri, dar produsul final arată altfel, si te surprinde poate. Ca o lucrare de arta pe care o începi cu o anumită vizualizare, dar ceea ce vezi in final păstrează doar liniile mari ale începutului. Sau un vis care, atunci când l-ai adus din nebuloasă in realitatea tangibila, e altfel, poate de nerecunoscut. Dar când lași puțin spațiu si te uiți, s-ar putea să-ți placa așa cum e, ca poate sa vina la fix cu condiția umană. Un loc in care ezitările, stângăciile, "greșelile," au dintr-o data un farmec neobișnuit. Si atunci nu mai poți vedea altfel.
Si cred ca dragostea se transforma, se mișcă aidoma unei vietăți, si e destul de maleabilă. Îmi vine îmi minte roata olarului: cum se mai schimba forma in vârtejul ăla, pana când se decide odată ce rămâne. De fapt, dragostea e un proces. Mai iei, mai pui, lucrezi la ea tot timpul, cum spun unii artiști de arta modernă, ca lucrarea rămâne într-un stadiu de neterminare, când tot o mai atingi.
Dar dragostea umana e slabă, mi se pare. Ne zbatem. Creăm diferite forme, mai mult sau mai puțin autentice. Ceva rămâne in timp, o forma, diferită de non-forma, asimetrică poate, neuniforma, cu margini nefinisate, crude, suprafață pătată de semne, aspră uneori, ca un obiect expus îndelung unor forte, si care păstrează natural urmele lor. Si in același timp, dragostea asta rămâne tăria umană.
Si eu cred ca dragostea ia diferite forme.
ReplyDeleteFain cand se gaseste si altcineva sa vada la fel.
Delete