Destin

    Nu ne puteam întoarce pentru ca timpul nu e așa o poteca prin preajma casei, pe care o poți lua când ai chef. Așa ca lucrurile au rămas neterminate, si au devenit amprenta noastră cu care mergem mai departe si o lăsăm sa devină emblema. Si daca ne-am fi putut întoarce, crezi ca am fi stat noi sa astupam găurile, atât de clare acum, ca o sita neregulata...? Stai tu liniștit, ca daca cumva le-am fi astupat, am fi ajuns in alta parte, si nu ne-am mai fi putut întoarce in locul de unde am plecat acolo, la găuri. Lasă-le așa cum au picat, ce atâta perfecționism...? Găurile sunt găuri, pot avea o textura frumoasă, si ceva a crescut de acolo si a ajuns la noi, unde suntem acum. Si cred ca ne place, mai mult decât nu ne place, ca e ceea ce avem in mâini, si nu pe un gard ce de abia se distinge prin ceata...