Obiceiuri

    Mă plimb pe vaporul acesta.Vreau sa ajung sa vad stelele si marea. Dar până atunci trebuie sa trec prin multe încăperi. In fiecare se bea: de toate pentru toți. Nu simt nici cea mai mica atracție pentru consumul de alcool. Pe cât de neatractiv pentru mine, pe atât de familiar. In familie s-au produs si consumat râuri de băutură. De-a lungul timpului am învățat, prin observație si povestiri, toate fazele unei beții: o chercheleala haioasa la inceput, apoi o forma de agresivitate cu o doza de fixism, si faza turta in final, omul ne-om. Știu si mizeria de după, drama... 

    Copil fiind, de la masa mea nu lipsea păhărelul cu vin, si toamna mustul ăla dulce care începea sa înțepe. Imi plăcea, iar cu varsta îmi puneam singura din damigeana, si știam când începea sa mă ia de cap, sa pic așa într-o toropeala. Si parca auzeam o voce spunându-mi sa mă opresc acolo.

    In funcție de prin ce casa eram, mai serveam si alte specialități, ceva pentru un anume sex... fete, doamne cochete... o vișinată, o nucata. Nucata aia îmi plăcea tare. Astea le avea bunica puse bine pe pervaze dosite, numai de ea stiute, credea. Si băuturile astea puțin vâscoase si dulci dădeau așa bine in niște ceșcuțe turtite făcute sa sorbi puțin, ca erau tari. Tabieturile mai puțin secrete ale bunicii erau scoase la iveala cu ocazia unor întâlniri tot dulci, cu alte bunicuțe. Si se făcea ca la ocaziile astea aveam si eu ceșcuța mea, sa meargă bine cu toate poveștile depanate la masa aia la care bunica punea si o fata de masa alba, brodată in casa. 

    Dar la un moment dat am știut ca mie nu imi place sa beau, nici măcar o picătură, ca eu chiar ador sa privesc stelele si marea cu fiinta întreagă. Si de fapt, îmi place sa fiu întreagă mereu, îmi place sa simt cele mai subtile sinapse ale mintii, să țin timpul, sa-mi pot aminti tot, povestea fiecărei pete de pe fetele albe de masa, cu broderii complicate. Cineva trebuie sa si le amintească, eu...