Fire rupte

    Când a izbucnit comunicarea cu cineva, a izbucnit: într-un aeroport, in timpul unui zbor lung, un voiaj, la un eveniment... Diferența de vârstă nu cred ca a contat vreodata. Apoi, punțile de legătură s-au rezumat la un email, o scrisoare, un telefon... Un timp, ambele părți făceau pași pe puntea asta si comunicarea se menținea. Apoi, la un moment dat se oprea si nu mai știam nimic... Cu cei bătrâni, mă gândeam ca e capătul firului. Într-un târziu, am ascultat o voce care-mi zicea sa sun, sa sun... si am sunat persoana in ziua înmormântării ei... 

                                                                          *      *      *

    Realizes ca la început de an, in prima luna, am tendința sa scriu de moarte. Nu o fac intenționat, dar totuși nu cred ca e întâmplător. O persoana foarte apropiata a plecat într-o zi geroasă de ianuarie...

   Poate si mor puțin, in ianuarie. Dar după ianuarie urmează întotdeauna februarie, când renasc din propria cenușă. Si cu un strigat in mijlocul zilei...