poezie

Cateodata gasesti poezii in cele mai neasteptate locuri. O spălătorie auto. Treceam zilnic pe lângă ea, și-mi săreau in ochi florile cu petale volănate, crețe, si lavetele in culori atent alese (parca), la uscat pe o sarma cu carlige de rufe, ca desuurile pastelate dintr-o pictura de gen. Si niște copăcei manichiurati. As fi zis ca oamenii aia au făcut un colț cochet lângă unul de obicei murdar, ca să-și mai clătească ochii, si sufletul, poate...

Si tot aranjamentul îmi aducea aminte de cișmelele din copilărie, de pe la diferite case, de peste garduri, unde oamenii își făceau treburile, si era un anumit puls acolo, o culoare... La cișmea, unde creșteau copiii, cu fiecare izmana ce devenea din ce in ce mai mica, mai ruptă, mai peticita, cu fiecare zgaiba spălată afara, vara...

Tot ziceam sa mă opresc sa fac o poza, dar lavetele nu erau mereu acolo. Nu am putut sa mai aștept si pentru ele, ca se treceau florile. Am parcat strategic, cu riscul de a trezi priviri suspicioase. Țac, si plec. Dar nu am scăpat: o lucrătoare cu un halat lălâi m-a fixat in ultimul moment...