Copil fiind, am tot auzit basmul asta: Tinerete fara Batranete si Viata fara de Moarte. Din cate imi amintesc acum, fara nicio improspatare, era cam asa: dupa niste cautari cu peripetii un tanar a gasit in sfarsit taramul tineretii fara batranete si al vietii fara de moarte. Acolo viata era o desfatare, cu femei frumoase, lapte si miere…Totusi, in mijlocul acestei fericiri, a simtit un dor nespus de locul de unde venise. Si a plecat, chiar daca cei din tara tineretii ii spusesera sa nu o faca pentru ca nu va mai gasi la fel lumea de unde venise, si nici nu se va mai putea reintoarce. Intr-adevar, toti cei pe care ii stia in tara lui nu mai erau demult, locul era vechi si parasit, si moartea chiar il astepta si pe el, pentru ca traind o vreme in tara tineretii, pierduse notiunea de timp. M-am gandit la povestea asta in timp ce locuiam intr-un loc cu multe flori, si soare—Florida. Aici auzisem de acest mit al “fantanii tineretii”— un loc cautat fre...