Things of Life

The bed is laid down in a four-wall enclosure. Literally! I do not count the ceiling.  I am not totally awake, but somehow I'm aware of my surroundings and senses. Aware of the wall that separate my bed from a bush with yellow flowers outside.  As I linger like this,  I hear the birds-- it feels like many, right in the yellow bush. A cluster of  chirping sounds, high pitched, sometimes rare shrills, then many alike, rapidly one after another. Could be just one bird that does everything, not really sure... It took me years to realize that I hear these birds only at certain times, when it's warm enough, summer or that part of the spring that is already taken over by the coming season...    Ok, I am fully awake. I will face the new day...

     In oras mă avea in grija bunica. Nu erau copii prin preajma, dar întâlneam alte ființe care sa mă încânte. Câteodată ascultam cu un anumit interes la prietenele bunicii, niste bătrânele vivace pline de tot felul de povesti, si mancaruri bune in craticioare si castroane. Tot timpul treceam strada la d-na Georgescu, si de cum intram in casa ma lovea un mirors inchis; camera ei era cam îmbâcsita și întunecată, dar intreaga atmosfera făcea ca rafturile cu cărți  din colțul dormitorului sa aibe o aura de mister. Erau cărți vechi, cu un miros aparte, și femeia îmi spunea sa iau. Citeam basme. Mai tot timpul despre calatorii epice ale unor flacai care porneau intr-o cautare-- fie de locuri îndepărtate și ascunse, de lucruri cu puteri nemaiauzite, sau o fata frumoasa. In final era vorba de o gasire. O cautare si o gasire...      Vara, bunica mă ducea la o prietena de-a ei, pe niște dealuri cu multa vegetație, departe de oras. Luam un autobuz și apoi merge...

Dintr-o data copacii s-au imbrăcat  în verde, Și coamele lor freamătă într-o lumina cleioasa; Ei se-acopera tot mai mult, iar eu mă dezbrac-- De geci, maieuri, sosete, masti...  Si-am sa alerg desculta  Ca sa simt din ce e făcut pământul, viața...

       In the dry lands where 34 degree parallel cuts across, I don't really experience rain with thunder. The clouds that come around here are rather deceiving; they seem full, but are empty, and the sun swallows them quickly. Although I like the fat and glowing sun, I miss the rain with thunder. I know them well since my time of dwelling in the green lands at the 45 degree parallel. Rain with thunder would come in the afternoon and would last sometimes till midnight, during warm months. From a window, I listened and stared at the lush garden that appeared to cry profusely, but nonetheless happy.      Even in the dark,  I am still awake when it rains with thunder because I feel that the whole universe may want to tell me something of importance, and how could I miss it...?!

     Ce-mi mai placeau serile de vara! Atunci când canicula amiezii trecea, și către seara oamenii incepeau sa mișune prin curți, sa vadă ce se mai întâmplă cu florile și cu fructele din pomi. Așa și noi, copiii, ne găseam noi ce sa facem în curți, pe la unul sau altul...       Sa fi fost eu prin clasa a doua, a treia...Aveam doua prietene la mine în curte și le-am văzut la un moment dat ca încep sa caute prin iarba și rondurile de sub un păr, sa se tot uite la niște pere căzute, în speranța ca doar-doar or găsi unele bune. Eu, cea brava și generoasa, știind ca le aveam ceva-ceva cu cățăratul prin copaci, am zis-- "stai mai, uite ce pere frumoase sunt în pom,"--și  mi-am pus în minte sa ajung la una din crengile încărcate ce deodată mă ademeneau, căci nu era niciun adult pe acasă sa ne dea vreo mana de ajutor. Erau pere de toamna, dar unora le plăceau și așa mai tari.       Langa păr era o banca de lemn pe care bunicul o prinse...

Zboară-n continuu petale albe de flori, Și se-așeaza  jos ca un preș subtire și nestatornic; Zborul lor mă surprinde plecând intr-o doară Catre lumi firav suspendate... Legănatul lor e dulce, dar apoi mă amețește, Și cad pe pământul afânat și neclintit. 

     I used to like big cities. I was excited about opportunities, the general hustle and bustle, fashion and trendy corners. Some things that I would  have called life...But lately I prefer the remote, and a certain whisper that I can distinguish in its quietude. I am about to move from a big city to a small one in the middle of nowhere, and I am looking forward to it.      One evening in the city of nowhere, I wanted to have dinner with family at a particular restaurant with no central location. The GPS took as to a small shopping plaza on a corner lot, apparently a forgotten place near the outskirts, with wild shrubs on the side of the road, and shabby structures near by. But our restaurant had warm lights in the windows, and as we entered it felt  like somebody's living room: besides all the cute tables for eating, there was a piano in the corner, and an antique hutch with collectibles by the wall. The restaurant was a family business that off...