Things of Life

Cat merge pe pământul acesta, omul aduna și construiește. Ajunge pana la urma sa-si facă un adevărat domeniu. Și tare-i mai place sa privească și sa atingă tot ce a strâns și înălțat. Natura tuturor lucrurilor strânse rezonează cu natura corpului de om-- materia le uneste si atrage. Si ar parea ca omul ar sta în mijlocul lucrurilor lui la nesfârșit... Dar intr-o zi omul se desprinde de domeniu și pleacă, ușor ca un fulg. Te uiti în același loc și nu mai e. Pleaca în locul de care se întreba în tot mersul lui pe pământ-- atunci când mai apuca să-și tragă sufletul de la adunat și construit...

     "Let's go to the forest... Let's go deeper... Let's go... Let's go..."      From the unpaved road we took an odd path into the forest. Through the lush foliage I could only see her tail. It was moving steadily, so I knew that Cinderella was excited. Even though she was just a chihuahua dog, I felt safe as when accompanied by a big canine. I still payed attention to any sounds and movements, but in the same time I was taking the forest in...      Cinderella was leading me as if she had an exact place in her little head. Anyway, I was open to chance. No sign of any developed pathway, just foliage and her joyous tail. Although at one point I entertained the idea of going back, something was pushing me forward: "A little bit more, a little bit more...," I kept hearing myself. My prevailing notion at the time was that nothing bad can happen when surrounded by beauty and-- how I perceived the growing green mass around--the essence of life; so ...

     Mama statea in genunchi si calca pe o patura. Camasi, batiste, lenjerii, cam tot. Când mă prindea prin apropiere îmi mai arata cum se calcă o cămașă: "Incepi cu gulerul și partea de la umeri...," îmi zicea. Când aveam nu știu ce dispoziție mai călcăm și eu din ale bunicului, ca el ara tare cochet...      Acum calc putin. Mulțumită uscatorului, nu mai e așa nevoie. Le impatur pe toate frumos și gata. Câteodată o margine e mai încăpățânată și o calc doar pe ea. Dantelele de la fusta roz a fetii, ca tare se răsucesc la spălat. Numai p-asta o vrea. Și vara și iarna. "Vezi, așa se calcă...mai ia și altceva..."      Cum se mai invarteste roata...

     Cand eu ma trezesc, deja sunt oameni care au intrat în netrezire. Pe unii ii cunosc, ca au călcat pe unde și eu am călcat, și au iubit ce și eu iubesc. Felul cum merg lucrurile pe aici arata ca oamenii vor sa se trezească mereu la ce fac, sa meargă pe acea cale bătătorită și să-i simtă savoarea. Se leagă de pietre și de iarba ce creste prin crăpături...      C a sa marchez cumva trezirea din iarna, mi-am cumpărat o pereche de mănuși de grădinărit cu o ridiche   pe ele și tare îmi plac, ca vreau sa transplantez o aloe într-un ghiveci de lut. Și o s-o urmăresc în fiecare dimineață cum devine din ce în ce mai în largul ei în culcușul ei pamantiu. Și e nefiresc sa cred ca n-o s-o văd mereu...       E un apus foarte frumos aici și cerul se face roz...

     Oh, boy... summer break! No school for three months. It was the time of endless possibilities, with fantastic animals flying in the sky, emerald leaves to see the world through, deep dives to the underworld, leaps on another planets, and in the midst of all the unearthing of one's self. We hardly moved from one place to another, but feelings were intense and piercing doing simplest of things that summer journey was rather epic... And things would not have been as sweet without those primordial interactions between a girl and a boy that gathered like berries on top of an already fat and fluffy cake.      Little Forest was wrapping up one of her primary school years, who knows which... She was a little girl that was barely scratching the surface of her world. But summer vacation came again and this world cracked open more than ever. Families left the cities, and took their children to the countryside where they would roam freer, and the grass was always ...

My blood pressure was low, so she had to retake it manually according to the protocol. But I felt great. "It's my nature," I assured her. Pretty fantastic since I have a family history of high blood pressure.  Maybe it's because I like everything slow: slow cooking, slow cleaning, slow fashion, slow driving, slow music, slow reading, slow art, slow love, slow time...  I hate to do things in a haste; it's like I do not really live those moments... just chase something and get confused in the mean time... I stand still sometimes and look outside as if I want to keep time stand still. Combing it, and so he would feel beautiful and worthy of staying longer... Perhaps there is the art of slow. Slow living... Just taking everything slow so you'd be filled with it, and when you'd have to run a bit, to do it full...

Cum, ne-cum,  S-a prelins prin geamul elevat  Si mi-a intrat în pat. Cu zâmbet ce se-ntina In mustati galese  Se uita la mine Si ma tine treaza-- "Ce sa-ti mai spun, draga...? Lipit de-obrazul tău, misterul,  Nu vrea sa se desparta; Si stii ca fluturii pasiunii El îi hraneste... Când se da la o parte Ca o perdea fina Ei isi iau zborul..." Fara-ntrebari o privesc Pe ea, Luna...