Things of Life

In cea mai mare parte, viata se scurge intre 2 locuri: bucătăria si atelierul. Nu chiar compatibile, deși sunt culori in amândouă, si ambele au de-a face cu o foame. Bine ca nu sunt așa departe unul de celălalt, ca într-o zi mă plimb ca o minge de colo-colo, când la unul, când la altul. Si intre ele sunt totdeauna tăvițele cu săpun, puse cu intenție. Consum o cantitate considerabilă de săpun. Așa îmi dau seama ca timpul trece: s-a mai dus încă un săpun. Altul pe tăviță! Si in ultima vreme nu mai uit, in sfârșit, sa cumpar săpun...

Cateodata gasesti poezii in cele mai neasteptate locuri. O spălătorie auto. Treceam zilnic pe lângă ea, și-mi săreau in ochi florile cu petale volănate, crețe, si lavetele in culori atent alese (parca), la uscat in cârlige de rufe pe o sarma, ca desuurile pastelate dintr-o pictura de gen. Si niște copăcei manichiurati. As fi zis ca oamenii aia au făcut un colț cochet lângă unul de obicei murdar, ca să-și mai clătească ochii, si sufletul, poate... Si tot aranjamentul îmi aducea aminte de cișmelele din copilărie, de pe la diferite case, de peste garduri, unde oamenii își făceau treburile, si era un anumit puls acolo, o culoare... La cișmea, unde creșteau copiii, cu fiecare izmana ce devenea din ce in ce mai mica, mai ruptă, mai peticita, cu fiecare zgaiba spălată afara, vara... Tot ziceam sa mă opresc sa fac o poza, dar lavetele nu erau mereu acolo. Nu am putut sa mai aștept si pentru ele, ca se treceau florile. Am parcat strategic, cu riscul de a trezi priviri suspicioase. Țac, si plec....

When I was very young, I learned the skills of walking on eggshells. I got them from my mom, for sure, because she was a master of such craft. I practiced them for a while, and was quite good at. They required steady concentration that would drain me at times. Then, due to change of terrain, I ceased to exercise them.  So, once known by heart, they were almost forgotten... But I've grown lighter and lighter, so they are not needed anyway, nor missed...

My style... to saunter... here, there, to absorb the essence of things seen... If so, thoughts are arranging themselves like books in a bookshelf, on categories. An internal order develops, and there, there, in that breathing space I have created, I can sense, perhaps, some scattered seeds, and concentrate on the unseen...

Flowers in bloom, and waaay too hot already... The woman with blue fan is looking at the man across, and entertains secret desires.  She hides her gaze behind her fluttering fan. She has love, but can she want  something she already has...? She wants something she does not have...  Love and desire normally meet, she knows; but things may shift in time.  Desire   gets blended in love, and may eventually melt and be forgotten...  Unlike love, it's fugitive like the flutter of her fan.  It's hardly contained, and often enticed by otherness...

In viața, trăirile sunt manifestări firave ce te năucesc puțin. N-ar parea firave in momentul lor, dar sunt. Când se întâmplă, te ridica de pe solul plat si prăfuit al existenței, dar vin si cu o frustrare muta, ca sunt prea trecatoare si nestatornice, si nu sunt capabile de atâta transformare. Coborându-te, ai ceva senzație de gol.  Faptele insa, deși nu au șarmul unei trăiri, si uneori stângace, te marchează altfel. Sunt ca un stâlp ce se infige la un moment dat in drumul tău, poate ți-l si schimba, te ghidează, te modelează.  Trăirile si faptele se întâlnesc uneori pe drum, se țin de mana, se îmbrățișează, alteori merg separat... 

I was doing my regular evening walk in the neighborhood, when three boys on scooters turned a corner and were passing by like a storm. All of a sudden, one of them, about my son's age, deviated from his path and came straight to me as if he knew me for years. An all smiling face with freckled cheeks, curly bangs, and glasses, asking exuberantly for hi 5...  Oookaay... hi 5 ✋... alright... dude... Then he rejoined his group and gone he was. I had an urge to look in the mirror after he treated me like one of his... Heart of a kid... Not being afraid to interact with strangers. Refreshingly human, natural, normal... He reactivated something in me I may have forgotten, and I was a kid too, as if just going in the street to have fun with my buddies. And it was wonderful! Especially since these days there is more talk about Resurrection...   

One thing I am passionate about is order. Each thing to have its place. It sounds like the title of an interior decoration book I browsed through one time and enjoyed, but now I can no longer find. Order... from my mom, no doubt. But not quite like her. She would irritate me with her exaggerated standards when I was growing up. Like... a certain object on a table, why is there...? Just got home, relax...  A space needs to be in order, yet to feel lived in. A scarf or a robe thrown on a chair does not bother me-- they are poetic reminders that life is there. The same with a cup, a book, on a table, or a couple of dishes still unwashed in the sink. In other words, a thing needs to have its own proper place, but it's ok for it to be somewhere else on occasion because... hey, I am using it, I live. And not in a show room. It's peaceful to know that the thing has its place and I will take it there when I find the energy.  I extrapolate: feelings, actions, in their place; food, task...

Daffidd Po a comentat la scrierea precedenta ca am făcut poezie din ceva rece. Poate reușesc sa fac si din ce urmează, ca in fond poezia e o forma de supraviețuire si sănătate mintala... Pe o porțiune mica de drum, limita de viteza e 35 mile/ora. Restul... 45+. Treceam cam grabita de la un magazin unde returnasem ceva, sa mai reglez din conturi. Aveam in cap formularul de asigurare pe care trebuia să-l completez sa mai recuperez ceva după un eveniment nefast de cu o zi înainte. Plus, sa fac bagajele la 4 persoane, cu deplasarea de Paști... Îmi arunc ochii la vitezometru... oooooh... eram considerabil peste, sa mai calc frâna... Dar ce, ca sirenele roșii si albastre erau deja agitate in fundul meu. Ăștia stau pitiți... doar-doar trece vreun delincvent... Trage pe dreapta... 47 la ora... actele... Unde a pus bărbatul actele mașinii...? Eu doar conduc, ce știu eu de acte...? In fine, le-am găsit, erau puse foarte frumos de fapt... Spre final, polițistul o mai îndulcește și-mi explica ...

Locul asta chiar merita o scriere. As zice iconic  când mă gândesc la anii copilăriei. Podul de fier peste râul ce strabate orașul. Zile obișnuite in care treceam cu mama, si plăcile metalice zdrăncăneau sub pași grăbiți si umeziți de ploi. Parca predomină amintirile cu stări mai sumbre, ca mergeam cu ea la școală... ceva activități plictisitoare, poate chiar niște exercitii la matematica. Dar era si un punct luminos, ca eu de abia așteptam sa ajung la celălalt capăt al podului. Acolo stăteau niște tiganci cu semințe de dovleac, iar deasupra masei gălbui si mișcătoare zăream niște pătrățele colorate, ca femeile mai vindeau așa, mai pe furiș, si niște guma straina. Erau de mai multe feluri, si cu timpul invatasem eu ca cele cu hârtie mai lucioasa aveau si surprize. Doar după felul ăla mai uitam, ca vroiam sa adaug hârtiuțele haioase la nenumăratele mele colecții...Mama îmi lua tot timpul... 5 lei, 3 lei, sa fi fost...? Acum privesc retrospectiv la podul asta rece si dur, și-l vad cu...

Copilul asta trece prin faza când vrea sa se desfete cu tot felul de preparate culinare, si mai ales carne. Si asta cu toate ca a crescut intr-o casa in care in mod normal nu se găsește carne. Si-a pus pe tot ecranul computerului un pui fript, mâncarea lui de vis. Si pentru ca nu îl forțez cu nimic, si vrând să-i împlinesc si visul, i-am cumpărat un pui la rotisor.  Sa vadă si el cum e sa mănânci un animal daca tot vrea, ca nu știe, e învățat cu bucățelele alea drăgălașe de pui (zic ei) de la restaurant, care sunt mai degrabă bucăți fabricate din ceva carne si mai știu eu ce mai bagă, or daca nu cumva si carne sintetica, de laborator. De unde atâta piept si mușchi de la niște păsări relativ mici, si pentru atâta puhoi de lume...?  Si i-am dat întâi ciotoiasul, ca eu când mâncam pui era partea preferată, si i-am explicat cum sa mănânce in jurul osului. La fel cu aripa. Si sa mănânce si pielița, ca tot pui e... In final, mi-a spus ca puiul la rotisor e mai gustos decât ce se gă...

Mă întrebam uneori... ce vise, ce cânturi, se vor alinia lângă mine ca un rând de plopi pe drum...? Ca si cum zămislirile noptilor albe au drept la viața ca orice fapt concret ce nu se pune la îndoiala.  Si au, au tot dreptul, ca un copil din flori ce va trăi, chiar si cu durerile lui, chiar si cu fărâme aruncate de la mese. Si într-o zi, pe drumuri, am văzut plopi răsfirați,  si a trebuit să-i recunosc in rânduri amestecate, sa ma opresc să-i ating...

I am not a doctor. I was never interested to be an MD. However, it does not mean I was not interested in health. I was... early in my youth even. So interested that along the years I gathered information in regard to the subject, and added it within my sphere like bricks, one on top of others, so after considerable time I found myself in quite a structure. Then, I could confidently label myself as my own personal doctor.  So, I am a doctor after all... It is basically a relationship that I have with my own body and mind. I am doing a detail work right now, tending to an eczema that became annoying, and see some encouraging results so far...

I find freedom in certain laws. So called moral laws. I don't read, memorize, recite any, but feel them instead. I believe this was before I learned they are mainly associated with religion. They may appear more like laws in this context. But I rather see them as valuable "features" of love, relationships, community, healthy life... They are somewhat part of me, woven within the fabric of my own self, almost an instinct. So I do not feel pressured to abide by any, nor need to refer to them at each of my steps. I feel free. Moving with grace, no strings attached. Of course, moral issues get complicated sometimes, but I figure solutions are deeply internal. I don't even feel religious... whatever it is that may appear religious it's a way of being...

Shrubs with purple and yellow flowers, along their buzzing bees, went 24 times around the earth. Then, Shakuntala found the ring, and he remembered. Love was never too far. The ring was hidden in a fish that was moving quickly through their feet. One day, in bright sun, three emeralds like three green eyes sparkled through the rainbow scales of his belly, and she saw it there...

Fumul s-a scurs din creștet in tălpi, si m-am trezit într-o balta mâloasă.  Undeva era o durere surda, mă mișcam greu, si parca îmi venea sa dorm un pic, si chiar sa plâng.  Îmi priveam goliciunea. O vedeam bine, si claritatea îmi dădea satisfacție.   Era timpul să-mi schimb pielea ca o reptila, sa mă frec de pietre aspre, si să-mi las in urma vechii solzi.  O zi de de primăvară într-adevăr, si pana la urma am sărit din baltă sprintena ca o pisica ce-si scutura câțiva stropi de pe membrele posterioare.  Erau câțiva copaci prin preajma, si aveam de unde alege a mă sui sa privesc totul dintr-o alta perspectiva...  

am cuprins pământul si cerul, dar nu eram de ajuns...   si timpul nu l-am putut ține in repaus-- a alunecat cu lumina crepusculara după munți goi                                                              într-o clipa, o clipa si eu...

Mi-am pus bentiță verde din rochia ta festivă, de mătase. Verde lângă albastru-- o combinație acidica, dar când "reacția" e potrivita, efectul e înalțător. Ca primul vânt de primăvară. Tu încă mă înfășori in iubirea ta necondiționată ce transcede timpul si spațiul.  Nu aveam niciun chef de proiectul acesta manual, dar nu am putut sa rezist plăcerii de a vedea efectul, amânat odată cu ritmul chinuitor de încet si cu o doza de dificultate al lucrăturii... Adoram clasa de lucru manual. Oare in școală mai învață vreo fata sa coasa, sa brodeze, sa croșeteze, chestii d-astea...? Pentru mine era o adevarata ora mediativa. Atunci imi coseam destinul... Natalie Chanin 's books, and her textiles, are quite an inspiration. Keep on stitching!

  Fata a făcut putină febră. Duș cald-rece, apoi frecție cu spirt. Când am ajuns la frecție, si mâinile mele pline de alcool se plimbau rapid pe trupul ei gol, am realizat cât de mult a crescut in ultima vreme. 9 ani si un trup încă fraged, dar totusi ceva mai împlinit, cumva spre o adolescenta timpurie. Lunga, nu sâni încă, si pe muntele lui Venus au apărut câteva firisoare delicate. Picioare țais... Sper sa mai aștepte cu minunea lunara, sa mai stea așa copila, fără griji...  Prin ea, mă vad pe mine... Menarha la 14, într-o zi de vara in grădină. Colegele de generală, deja aranjate, se mai amuzau și-și dădeau cu părerea... ca ar fi fost ceva greșit cu mine de corpul meu aștepta atât. Nu era nimic greșit, doar ca fiecare cu ceasul ei. Si micul "bagaj" a venit numa' bine de intrare la liceu. Mama... repede: "Vezi ca acum poți sa rămâi gravida...!" Dar nu trebuia să-și facă griji, ca din ziua aia caldă din grădină, a mai trecut o decada întreagă pana am cunoscut ...

I knew it: It would come around this time-- A sense of life renewed. Soft, yet strong, A type of love, pursued. Some wings that flutter,  Not seen, but felt, And here I am,                        In air...