Things of Life

No matter where I am, I can hear it: the call, the scream... I can locate the wound, although no longer hurting. Deep sleep ends suddenly, and wake up into warm nights                                              that feel to me non-strangers.  What is known revisits, and repetitive events fail to surprise me.  I smile to knowledge when I am aware of. Forgetting is sweet, and desirable sometimes...

On everybody's mouth nowadays, and especially in certain parts of the world. Real estate, stocks, bonds, precious metals, whatever...  I invest in substances that keep me going better: food. Food that feeds. No need of any stimulants.  Last winter, nobody in the house got sick. No flues, no seasonal symptoms... no drama. Went straight to the beach. My shopping lists are simple, basic.  My to do lists lack doctor/ pharmacy appointments. Some money left over for that something special.

I went to the depths of the mountain to gather gems, But I came out of it empty-handed; I played with Aladdin's lamp, and my lungs filled up with smoke... Thankfully, an Old Man that I met on the trail, Gave me a squash soup, and it felt better than ever...

You drive. Me on the right front seat. I get lost in the vast landscape around. I meander. Far away, for a while. I come back and turn my head towards you. You don't say a word. Your eyes fixed ahead. I stretch my hand and caress your back. Then your neck. To banish slumber. Your right ear next. Its lobe so soft... baby swaddle. I touch your sternocleidomastoid with my thumb. The muscle eventually hides under the collar of your shirt. You are so real. The sun sets and all of a sudden it rains. It seems eternal... although a moment in space...

     Noiembrie a venit si cu rodii. Aproape ca mi le-a băgat pe gât o ruda. Nu ca nu-mi plac rodiile, dar sunt cam greu de mâncat fructele astea. Cât sa stai sa pigulești la ele...? Si efortul merge invers proporțional cu satisfacția, ca de abia iau ceva în gura din carnea sau sucul lor...       Dar eu știu... daca am așa o stare meditativă la micul dejun, si timpul sau foamea nu contează, poate... sa zic ca mănânc rodii... Suna poetic, mă duc cu gândul la niște povesti exotice. Si sunt un fruct interesant, e adevărat, putin bizar, ca un săculeț de măruntaie sângerânde, vii, care poate sa mă inspire, si sa mă hrănesc mai degrabă cu idei...      Si la ce sa mă gândesc... ? La chestiuni ale inimii, ca rodiile arată așa ca o inima aprinsă, cu bobițele lor roșii, umflate, suculente, ce-mi stropesc pieptul... Alta dandana, acum trebuie sa mai si spăl... bluza asta alba de pijama... 

     Mi-a plăcut de la început November Rain . Anii de glorie ai cântărețului, Axl (l-am văzut in imagini recente si nu l-am mai recunoscut). Pe atunci eram prea tânără si prea neliniștită, cu o atracție ciudată pentru iubiri ce nu mă împlineau, se loveau de mine in loc să-și facă cuib, si pentru alte tristeti si anxietăți. Le-au spălat pe toate ploile de noiembrie....      Poate ca noiembrie e un fel de prag: intre un rumegat al amintirilor de peste an sau de peste timp, si planuri pentru anul nou, pentru lunile ce vor sa vina. Nu decembrie, ca in decembrie prea ești luat cu vizite, plăcinte, cadouri, clopoței... Încă liniște in noiembrie, si trăirile parca ținute într-o matca a circumspecției. O luna in care tristețea devine frumoasă, tăcută, ca ploaia măruntă de la geam, ca frunzele adunate in straturi pe marginea bordurii, când galbenul se pătează treptat si devine pământ. Când pana si iubirile neamplinite devin frumoase ca poeziile uitate in plicuri ve...

     In căutarile mele, am găsit ca dragostea este o forma imperfecta, imprevizibilă, un wabi-sabi. Incepem cu niste idealuri, dar produsul final arată altfel, si te surprinde poate. Ca o lucrare de arta pe care o începi cu o anumită vizualizare, dar ceea ce vezi in final păstrează doar liniile mari ale începutului. Sau un vis care, atunci când l-ai adus din nebuloasă in realitatea tangibila, e altfel, poate de nerecunoscut. Dar când lași puțin spațiu si te uiți, s-ar putea să-ți placa așa cum e, ca poate sa vina la fix cu condiția umană. Un loc in care ezitările, stângăciile, "greșelile," au dintr-odata un farmec neobișnuit. Si atunci nu mai poți vedea altfel.      Si cred ca dragostea se transforma, se mișcă aidoma unei vietăți, si e destul de maleabilă. Îmi vine îmi minte roata olarului: cum se mai schimba forma in vârtejul ăla, pana când se decide odată ce rămâne. De fapt, dragostea e un proces. Mai iei, mai pui, lucrezi la ea tot timpul, cum spun unii...

Everything? Everything! Those tattooed gals are superfast. By the time I can utter any sound of pain, I'm done. Baby skin. Such a nice feeling... ready for pools, girl! Only the hair on my head can stay, and go as long or as wild as it wishes.

Cos, cos, cos... Când cos, văd gândurile mai bine... e ca si cum le întind pe o suprafață si le împung cu acul, le trec prin el, ca odată insectele în insectar. Așa, gândurile sunt cercetate, testate, pigulite...  Cos la o piesa de istorie si e ca si cum m-aș îmbrăca cu tine. I will.

  Minimalism-- all words and their meanings that I may possibly come up with here, merge into single one:   c o n v e r s a t i o n .

     I was removing weeds in my garden over the summer, and saw a beetle deer flying over my head. Happy that I was not alone, and that such a majestic creature came into my space...      It wasn't always like that, though. There was a time, called innocence, when I would kill such creatures. Cold blooded, ruthlessly... I should not be amazed by any nowadays crimes... To kill a creature... it does not matter at this point if it's a human being or an animal, it is a being that has all rights to live and enjoy life, long or short.      I was building an insect collection for my biology class, back in sixth grade or something, and was thrilled with the project. Hanged out in the fields anyway during summer break, so why not do something like gathering insects, arrange them nicely in a box, and have them shown...? My grandfather got involved too, and came one time with a large beetle deer with spectacular antlers that he found around the house. ...

     Sa fi fost prin clasa a-VIII-a... mai mult ca sigur... Un an cheie pentru ca urma admiterea la liceu si toti cei din hoarda mea erau pisati cu toate lecțiile, si exercițiile, si comentariile, si tot ce trebuia sa facem sa fim considerați pregătiți pentru intrarea intr-un nou capitol din viața noastră de școlar: liceul. Totuși, mai scăpam noi la câte o distracție, ca altfel nu se putea...       Cam pe atunci aparuse si filmul Liceenii , cu Ștefan Bănică si Oana Sârbu. Făcuse mare valva, ca după revoluție vremurile se schimbau, rigiditatea se înmuia, austeritatea pălea, si era ceva nou sa vedem un film cu adolescenți in focurile bacului, care printre ale școlii mai aveau timp si de sex. Dar noi ăștia de a VIII-a  ii vedeam p-aia de- a-XI--XII-a ca oameni in toată firea, ce mai...       Si se făcea ca filmul se rula într-o clădire istorică din oraș, si am ajuns si eu cu colega de banca. Cinematograful era aglomerat peste măs...

Recently discovered the choreographer Basela Oleksii, and I find her approach quite original. In life, maybe you come across only a couple of pieces that touch you deeply. One of them, for sure. 

M-am retras lângă mare-- un loc cu valuri calme si vuiet slab; Aud doar peștii clipocind, Si solzii lor strălucesc. Iar adâncuri... doar ale timpului si ale noastre, De n-ar fi atât al meu singur... Am zis ca aici vreau sa dorm...

Ocean's sticky air,  Humid and salty-- Sweet young fall... It clings to my skin Like yours to mine Early this morning... I suck it  Like a succulent in a pot, And turn Greener and greener...

     "You are not the product of a great love... You would have wished that, I know... Me and your father liked each other, and it was the right time to get married. It was ok for a while, but eventually relationship deteriorated and become pain..."      Young Forest knew it somewhat, as she had learned it through time, but now she had it in the most articulated form. And it was later in life, when her mother became more and more grave, pensive, and foreboding, and her words resonated differently, with an even more impact than before. As if she was making her last assertions before her untimely death.       "It is better for her to leave if she is suffering..."-- a fugitive thought came through Young Forest's mind feeling the other's dejection, although she was not, by any means, ready for a separation from her mother.      Young Forest's gut feelings did not err. Her mother was looking too much towards the past, and not t...

When an ordinary feeling is transformed into something stunning...

Sunday Baroque 89.7 FM.  Driving far.  My views are unobstructed: no trees, no human dwellings, just earth and sky.  I tend to speed.  I almost feel the car can lift itself from the concrete road and go above everything, defying forces that would keep it down.  Like my thoughts which are drifting away from the familiar and well behaved, into uncharted, even forbidden...  To become wild and rogue...

Nopțile nu dorm... ele niciodată... Pe tine te pun la somn, alteori te trezesc... O noapte fantastică cu luna, si o fâșie de lumina năvălită-n pat pe mine...  In departare țipa disperati coioții... ce-or fi având...? Nu stiam ce tot pocnea in bucatarie: nautul ce-l pusesem de cu seara la înmuiat.  Copilul încă la jocuri... Culcă -te!  Un bip... vesti de departe... Mai dormi daca poti... 

I've been here... So you know...