Ningea
Atunci am plâns fără lacrimi, Am strigat mut în hăul ce se deschisese In mine... împietrita... Ceva m-a-mpins și te-am văzut așa, Cum ai cotit-o spre ultimul tău drum... Mi s-a parut chiar ca ti-ai mișcat capul În bucuria de a mă ști aproape, In geam ca o papusa... Cerul neașteptat s-a rupt, Si fulgi de nea cadeau pe fata ta. Totul plângea... Iar tu aveai un zâmbet larg, Si ma-ntrebam: De ce sa ninga pe fata ta...? Nu te-am urmat Sa-ti spun o vorba de plecare, Sau sa te-ating în ritual deșart, Ca sa ma-nchin...nu mai știam... Discurs, o pălărie neagră... eu? Cuvinte de plecare n-veam noi-- Spațiu și timp nu existau. Entre nous pas, entre nous pas ...